Infertilitatea inexplicabilă ar putea fi acum explicată prin descoperirea unei proteine

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Cercetătorii au descoperit un pas fundamental în fertilizarea umană care poate oferi noi perspective despre infertilitatea inexplicabilă.

Experții au identificat o nouă proteină care se găsește pe suprafața ovulelor umane. Supranumită Maia, după zeița greacă a maternității, proteina pare să fie implicată în fuziunea spermatozoizilor și a ovulelor.

• Țara care are mai puțin de 5% fumători zilnici, dar consumul de nicotină rămâne ridicat
• Cel mai comun tip de planetă din galaxie s-ar putea să nu semene deloc cu Pământul

Profesorul Harry Moore, de la Universitatea Sheffield, din Anglia, care a fost investigatorul principal al studiului, a spus că descoperirile pot ajuta la explicarea cazurilor în care apare infertilitatea inexplicabilă.

Profesorul a spus că ar putea fi dezvoltate teste pentru a explora dacă spermatozoizii unui individ nu se pot lega de Maia sau dacă unele ovule nu au această proteină pe suprafața lor.

„Aceste teste sunt posibile; este dificil de spus dacă vor deveni comune”, a spus el, adăugând că identificarea unor astfel de probleme ar putea ajuta la direcționarea clinicienilor către tehnici care pot depăși dificultatea.

Ce răspunsuri au găsit cercetătorii pentru infertilitatea inexplicabilă?

Scriind în revista Science Advances, cercetători din țări precum Marea Britanie, Republica Cehă și Japonia raportează cum au început munca prin atașarea de segmente de proteine diferite (sau peptide) pe suprafața unor mărgele sintetice. Fiecare mărgea avea aproximativ aceeași dimensiune ca un ovul uman și era atașată la o peptidă diferită.

Echipa a reușit să identifice peptida care a fost atașată la suprafața acestor mărgele și, de asemenea, a reușit să identifice gena care dă naștere acestei proteine „Maia” în organism.

Experimente suplimentare au arătat că Maia este prezentă pe suprafața ovulelor umane, în timp ce munca cu ovule de hamster fără o matrice exterioară a arătat că dacă Maia este blocată, de exemplu de anticorpi, spermatozoizii nu vor putea fuziona cu ovulele.

Importanța Maia a fost subliniată și prin alte experimente, inclusiv de lucrări în care gena pentru Maia a fost introdusă în celulele umane non-ovul, astfel încât acestea să producă proteina pe suprafața lor. Când aceste celule au fost expuse la sperma umană într-o farfurie, spermatozoizii s-au legat și au fuzionat cu celulele în același mod ca fertilizarea naturală.

„Acest lucru a arătat că această proteină era importantă pentru că altfel celulele nu ar fi fuzionat”, a spus Moore.

Echipa a folosit apoi modelarea moleculară și alte tehnici pentru a examina rolul Maia.

Proteina Maia

Abordarea a confirmat descoperirile anterioare conform cărora spermatozoizii se leagă inițial de o proteină de pe suprafața ovulului numită Juno, dar a sugerat și că spermatozoizii se desprind ulterior de Juno și se leagă de Maia. Maia colapsează apoi în membrana ovulului, atragând spermatozoizii în celulă.

Profesorul Gavin Wright, de la Universitatea din York, din Regatul Unit, care nu a fost implicat în lucrare, a spus că studiul este binevenit, menționând că a fost o descoperire surprinzătoare, dat fiind că Maia este mai des considerată a fi o componentă a sistemului imunitar.

El a spus că munca de modelare a ridicat întrebări suplimentare care trebuiau investigate. „Infertilitatea este o problemă dureroasă care afectează un număr tot mai mare de cupluri și, deși această cercetare ar putea să nu ofere niciun beneficiu imediat pentru diagnostic sau tratament, va contribui la o mai bună înțelegere a acestui proces biologic fascinant și fundamental”, a spus el, citat de The Guardian.

Vă recomandăm să citiți și:

Test de cultură generală. Cine a descoperit penicilina?

Grupa sanguină influențează riscul de AVC timpuriu, au descoperit cercetătorii

Cheia care ar putea stopa dezvoltarea cancerului. Ce au descoperit oamenii de știință?

Noi tratamente pentru durerea cronică, descoperite cu ajutorul medicamentelor existente