Broaștele arlechin, presupuse dispărute, au fost redescoperite

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Broaștele arlechin – un gen cu peste 100 de specii viu colorate – au fost unul dintre grupurile de amfibieni cel mai grav afectate de ciuperca chytrid, o ciupercă mâncătoare de piele, care s-a răspândit rapid în întreaga lume în anii 1980. Grupul este atât de sensibil la boală încât, cu presiunile suplimentare ale schimbărilor climatice și ale pierderii habitatului, aproximativ 70 % din speciile cunoscute de broaște arlechin sunt acum listate ca fiind dispărute sau în stare critică.

În ultimii ani, aproximativ o treime dintre broaștele arlechin presupuse a fi dispărut din anii 1950 au fost redescoperite, au raportat cercetătorii în revista Biological Conservation din decembrie, conform Science News.

Vestea este o rară „licărire de speranță” într-o perioadă de altfel sumbră pentru amfibienii din întreaga lume, spune Kyle Jaynes, biolog specializat în conservare la Michigan State University din Hickory Corners.

În toată America Centrală și de Sud, o specie de broaște revine în actualitate

Pentru biologul Kyle Jaynes, drumul spre descoperirea numărului de broaște arlechin care a revenit de pe cale de dispariție a început atunci când a auzit despre broasca arlechin de Jambato. Această broască neagră și portocalie a fost cândva atât de răspândită în Anzii ecuadorieni încât numele său comun provine de la cuvântul „jampatu”, care înseamnă „broască” în Kichwa, limba indigenă din zonă.

Apoi a apărut ciuperca. Din 1988 până în 1989, broaștele „au dispărut complet”, spune Jaynes. Timp de ani de zile, oamenii au căutat urme ale broaștelor. Oamenii de știință au efectuat sondaje extinse, iar pastorii au oferit recompense credincioșilor lor pentru oricine ar fi putut găsi una.

Apoi, în 2016, un băiat a descoperit o mică populație de broaște Jambato într-o vale de munte din Ecuador. Pentru o specie care dispăruse de zeci de ani, „părea un miracol”, spune Luis Coloma, cercetător și specialist în conservare la Centrul de Cercetare și Conservare a Amfibienilor Jambatu din Quito, Ecuador.

Din cele peste 80 de specii dispărute din 1950 încoace, în ultimele două decenii au fost observate 32 dintre acestea

Coloma conduce un program de reproducere pentru Jambato și alte broaște ecuadoriene amenințate cu dispariția. În 2019, Jaynes a făcut parte dintr-un grup de cercetători care au vizitat laboratorul lui Coloma pentru a vedea dacă pot afla cum au reușit aceste broaște să păcălească moartea. După ce broaștele Jambato au revenit la locul faptei, echipa a început să audă despre alte specii de arlechini dispărute care au fost observate pentru prima dată după ani de zile.

Aceste povești i-au determinat pe Jaynes, Coloma și colegii lor să parcurgă rapoartele pentru a vedea câte broaște arlechin reapăruseră. Din cele peste 80 de specii care au dispărut din 1950 încoace, până la 32 de specii au fost observate în ultimele două decenii – un număr mult mai mare decât se aștepta echipa.

„Cred că am fost cu toții șocați”, spune Jaynes.

Asigurarea conservării

Veștile sunt însoțite de avertismente. În primul rând, se pare că majoritatea speciilor au evitat dispariția la limită, iar numărul lor este încă periculos de scăzut. Așadar, extincția este încă foarte probabilă.

„Avem o a doua șansă aici. Dar mai avem încă multe de făcut pentru a conserva aceste specii”, spune Jaynes.

Continuitatea speciilor redescoperite va depinde în parte de înțelegerea modului în care au reușit să supraviețuiască până acum. Unii oameni de știință au speculat că amfibienii de la altitudini mai mari ar putea fi mai sensibili la ciupercă, deoarece aceasta preferă temperaturi mai scăzute.

Înțelegerea modului în care aceste animale au supraviețuit este esențială pentru ca ele să continue să existe, spun cercetătorii.

Vă mai recomandăm și:

Broaștele negre de la Cernobîl arată evoluția în plină acțiune

O „capcană a morții” a conservat sute de broaște antice, care s-au înecat în timpul împerecherii

Metodă ingenioasă de urmărire a braconierilor de broaște țestoase

Amfibienii preistorici aveau dinti enormi