Principalul motiv pentru care femeile și bărbații aleg să divorțeze

Nimeni nu se bucură de ideea unui divorț, deci care este motivul pentru care cuplurile ajung să îl intenteze? Cercetătorii de la Universitatea Oxford din Anglia au ajuns la o concluzie care este destul de puțin surprinzătoare: cele mai multe cupluri se despart din cauza „comportamentului nerezonabil”. 

Totuși, ce înseamnă comportamentul nerezonabil? Ei bine, acesta poate fi destul de variat, dar include abuzul verbal, lipsa susținerii emoționale, consum abuziv de alcool/droguri, crearea de datorii financiare secrete, violență și/sau abuzuri fizice și multe altele, toate acestea fiind descrise de oricine în deplinătatea facultăților mintale, în cei mai conservatori termeni, ca fiind „nerezonabile”.

• Cercetătorii spun că au găsit noi dovezi pentru o planetă ascunsă în Sistemul Solar
• Cum au trecut razele cosmice prin atmosfera Pământului acum 41.000 de ani?

Cercetătorii de la Universitatea Oxford au cercetat cifrele și statisticile depuse de Anglia și Țara Galilor din 1971 încoace, potrivit IFLScience.

Comportamentul nerezonabil și separarea, motive ale divorțului

Cercetarea a constatat că, în ultimii 30 de ani, jumătate din divorțurile inițiate de soții au fost cauzate de comportamentul nerezonabil al soților.

Pe de altă parte, informațiile oferite în sprijinul divorțului de către soții care divorțează de soțiile lor implică un comportament nerezonabil și doi ani de separare, o schimbare radicală față de „adulterul soțiilor” înainte de această perioadă. Cercetarea a constatat că, în general, femeile au folosit comportamente nerezonabile drept motiv de divorț relativ mai mult decât bărbații.

Între 1971 și 1991, utilizarea motivului juridic specific pentru divorț „fără vină” a scăzut. Motivul presupune că niciunul dintre soți nu este obligat să dovedească o vină sau o conduită maritală necorespunzătoare din partea celuilalt. Cu toate acestea, utilizarea termenului a crescut începând cu 1991, nivelurile actuale fiind mai mult sau mai puțin egale cu cele înregistrate în 1973. Prin utilizarea acestuia, nu există mărturii derogatorii, iar bunurile nu sunt acordate în mod disproporționat soțului, care este considerat din punct de vedere legal ca fiind partea relativ nevinovată.

În același timp, doi ani de separare convenită între cele două părți sau cinci ani de separare cu care nu au fost de acord cele două părți ar putea fi, de asemenea, furnizate ca dovadă legală în favoarea unui divorț.

Adulterul, un motiv fluctuant de-a lungul timpului

John Haskey, cercetător asociat în domeniul demografiei la Universitatea din Oxford, care a condus analiza datelor, a descoperit și alte lucruri interesante. Divorțurile acordate soțiilor invocând adulterul au atins un vârf de 25% în 1987. În același an, soții cărora li s-au acordat divorțuri au folosit clauza adulterului în 45% din cazuri. În 2016, ambele se situează la aproximativ 11%.

Excluzând cele mai multe dintre aceste îngrozitoare „comportamente nerezonabile”, există poate o modalitate de a reduce probabilitatea distrugerii unei relații. Așa cum sugerează Universitatea din Exeter, cuplurile ar trebui să comunice cât mai mult pe parcursul relației, pentru a se asigura că ambii parteneri sunt pe aceeași lungime de undă.

Vă mai recomandăm și:

Cele mai costisitoare divorțuri din lume

Aspectele dintre-o relaţie care prevestesc divorţul. Ce este „sărutul morţii” într-o căsnicie

Gena care îi face pe oameni să aibă o căsnicie fericită

Ştiinţa relaţiilor de lungă durată. Cei trei factori-cheie ce întreţin o căsnicie fericită