Plantele carnivore în formă de „vas de toaletă” care pot înghiți cu ușurință un șoricel

Câteva dintre plantele carnivore întâlnite pe insula Borneo au renunțat la insectele din meniu, preferând mai degrabă… dejecțiile acestora. Iar schimbarea este văzută de botaniștii pasionați drept un „triumf al evoluției”.

Încă din momentul în care au fost descoperite, plantele carnivore au fost analizate cu fascinație de botaniști, tocmai pentru că sfidează orice trăsătură specifică plantelor, iar cea mai importantă este aceea că plantele consumă organismele vii și nu este invers.

• Cum salvăm planeta alegând să consumăm un alt tip de pește decât cel de obicei?
• Test de cultură generală. Cât de veche este Cascada Niagara?

În ciuda abordării rezervate pe care cei nefamiliarizați cu aceste plante o afișează, nu este nimic sinistru la carnivore. De fapt, ele reprezintă o dovadă uimitoare a nivelului de adaptabilitate (și de rezistență) pe care o poate dezvolta un organism în  unele din cele mai neospitaliere medii de pe planetă. Iar exemple în acest sens sunt multe, de la planta mai pitică Pinguicula (foaie grasă), până la uriașa plantă-urcior, de dimensiuni uriașe, denumită după numele naturalistului David Attenborough – Nepenthes Attenboroughii. Această specie poate „înghiți” cu ușurință un șoricel, pe care îl digeră încet.

Există în jur de 160 de „urcioare” carnivore

Sunt în jur de 160 de specii de plante carnivore care, în urma evoluției, au trecut de la frunze, la un urcior în care se poate susține un fluid digestiv. Iar prada, atrasă de nectar, alunecă în interiorul acestui urcior, este prinsă înăuntru de plantă, înecată și ucisă, iar ulterior absorbită cu ajutorul pereților urciorului.

Unele dintre astfel de plante-urcior au făcut un pas înainte în ce privește hrana. Într-o lucrare publicată recent în Analele Botanicii (Annals of Botany – în original), o echipă de cercetători au scris în detaliu modul în care au evoluat câteva specii din familia Nepenthes, notează Atlas Obscura.

Acestea s-au adaptat în așa fel încât nu mai sunt nevoite să își ia substanțele nutritive de la animale, ci de la dejecțiile acestora. Este vorba despre fecale, despre care cercetătorii spun că sunt bogate în nitrogen. Iar într-un ecosistem sărac în resurse, ingeniozitatea își spune cuvântul.

Planta în formă de oliță de noapte poate atinge și 9 metri

De exemplu, N. lowii este o plantă ce poate fi întâlnită doar în vârful munților din insula Borneo, la peste 1.500 de metri altitudine. Această plantă carnivoră cățărătoare poate atinge lungimi de peste 9 metri și poate avea câte patru tulpini, fiecare cu câte un urcior-capcană. Iar aceste urcioare au atras atenția datorită formei lor: seamănă cu un vas de toaletă, prevăzut și cu un capac ce protejează de ploaie.

De fapt, botaniștii au aflat de multă vreme că anumite vietăți de pe munte (precum Tupaia Montana) defechează frecvent direct în acest urcior – o activitate care a adus acestei plante multe pseudonime nefericite. Dar N. lowii nu are de ce să se rușineze, scriu cercetătorii în lucrare, pentru că planta în formă de oliță de noapte se bucură de țesuturi mai bogate în nitrogen nutritiv decât carnivorele care se hrănesc cu insecte.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Plantele carnivore din această specie produc un câmp magnetic atunci când se hrănesc

Un studiu recent asupra ADN-ului a arătat cât de feroce pot fi plantele carnivore

Cum au devenit carnivore unele specii de plante. Anomalia genetică din urmă cu 70 de milioane de ani

Savanţii au descoperit în sfârşit cum au dezvoltat plantele carnivore gustul pentru hrană