Izolarea socială și singurătatea cresc riscul apariției bolilor de inimă

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Studiile au arătat că izolarea socială și singurătatea sunt factori relevanți de risc pentru bolile cardiovasculare, dar se știe mai puțin despre legătura lor specifică cu insuficiența cardiacă. Un nou studiu arată că, atât izolarea socială, cât și singurătatea sunt asociate cu rate ridicate ale insuficienței cardiace, dar dacă o persoană se simte sau nu singură este chiar mai important în determinarea riscului decât dacă sunt într-adevăr singure.

Deconectarea socială poate fi clasificată în două componente diferite, dar conectate. „Izolarea socială” se referă la faptul de a fi singur în mod obiectiv sau de a avea legături sociale rare, în timp ce „singurătatea” este definită ca un sentiment dureros cauzat atunci când nivelul real de interacțiune socială al unei persoane este mai mic decât și-ar dori să fie.

Cercetarea a fost publicată în jurnalul JACC: Heart Failure.

Într-o analiză efectuată asupra datelor privind sănătatea a 400.000 de adulți, cercetătorii au constatat că, atât singurătatea, cât și izolarea socială cresc riscul de spitalizare sau deces din cauza insuficienței cardiace cu 15 până la 20%. Totuși, aceștia au concluzionat că izolarea socială a fost factor de risc doar atunci când singurătatea nu era prezentă. Cu alte cuvinte, dacă o persoană este atât izolată social, cât și singură, singurătatea este mult mai importantă.

Sentimentul de însingurare are mai mult impact decât izolarea socială

Singurătatea crește, de asemenea, riscul chiar și în cazul în care persoana nu a fost izolată social.

„Aceste constatări indică faptul că impactul singurătății subiective a fost mai important decât cel al izolării sociale obiective. Rezultatele arată că, atunci când este prezentă singurătatea, izolarea socială nu este mai importantă în corelarea cu insuficiența cardiacă. Singurătatea este probabil un factor de stres psihologic mai puternic decât izolarea socială, deoarece singurătatea este comună la indivizii care sunt ostili sau care au relații sociale stresante”, a spus Jihui Zhang, cercetător la Universitatea de Medicină Guangzhou, din China și autor principal al studiului.

Constatările sunt deosebit de relevante, deoarece pandemia COVID-19 a evidențiat impactul izolării sociale și al singurătății asupra unei game largi de rezultate în materie de sănătate, a spus Zhang, citat de EurekAlert.

Statutul socio-economic, legat de izolarea socială

Într-un comentariu editorial conex, cercetătorul Sarah J. Goodlin și profesorul de medicină Sheldon Gottlieb au declarat că izolarea socială și singurătatea sunt adesea influențate de statutul socio-economic al unei persoane.

„Relația dintre izolarea socială și singurătate este probabil cea mai puternică în cazul persoanelor aflate în situații extreme de izolare socială și singurătate, la care se adaugă un statut socio-economic scăzut. Deoarece determinanții sociali ai sănătății sunt din ce în ce mai mult recunoscuți ca fiind componente importante ale îngrijirii medicale centrate pe pacient, ar putea fi oportună încorporarea în îngrijire a unor intervenții specifice, cum ar fi „prescripția socială”, au spus Goodlin și Gottlieb.

Pentru studiile viitoare, cercetătorii intenționează să investigheze impactul izolării sociale și al singurătății asupra principalelor rezultate de sănătate în rândul populațiilor vulnerabile, inclusiv a pacienților cu diabet de tip 2, și lucrează, de asemenea, la studii experimentale pentru a înțelege mai bine mecanismele prin care izolarea socială și singurătatea afectează sănătatea cardiovasculară.

Vă mai recomandăm și: 

Grija de nepoți sau voluntariatul pot reduce sentimentul de singurătate

„Vrea cineva să iasă cu mine? Sunt singur”. Singurătatea unei generații, dezbatere virală pe Internet

Anxietatea socială și singurătatea nu sunt una și aceeași. Rezultatele unui studiu recent

Cum este afectat creierul uman de izolarea socială? Iată ce arată un studiu