Fântâni de diamante erup din centrul Pământului pe măsură ce supercontinentele se destramă

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Destrămarea supercontinentelor poate declanșa erupții explozive care trimit fântâni de diamante la suprafața Pământului.

Diamantele se formează adânc în scoarța Pământului, la aproximativ 150 de kilometri sub noi. Ele sunt aduse la suprafață foarte repede în erupții numite kimberlite. Aceste kimberlite călătoresc cu viteze cuprinse între 18 și 133 km/h, iar unele erupții ar fi putut crea explozii de gaze și praf asemănătoare cu cele ale Muntelui Vezuviu, a spus Thomas Gernon, profesor de științe ale Pământului și ale climei la Universitatea din Southampton (Anglia).

• A fost descoperit un nou melc de mare mic și colorat
• Test de cultură generală. De ce unele flori se închid noaptea?

Cercetătorii au observat că kimberlitele apar cel mai adesea în perioadele în care plăcile tectonice se rearanjează în moduri mari, a spus Gernon, cum ar fi în timpul destrămarii supercontinentului Pangea. În mod ciudat, totuși, kimberlitele erup adesea în mijlocul continentelor, nu la margini, iar această crustă interioară este groasă, dură și greu de perturbat, scrie Live Science.

Care este sursa acestor fântâni de diamante?

„Diamantele s-au depus la baza continentelor timp de sute de milioane sau chiar miliarde de ani. Trebuie să existe un stimul care să conducă brusc la aceste fântâni de diamante, pentru că aceste erupții în sine sunt foarte puternice, chiar explozive”, a spus Gernon.

Gernon și colegii săi au început prin a căuta corelații între vârstele kimberlitelor și gradul de fragmentare a plăcilor care a avut loc în respectivele perioade. Ei au descoperit că, în ultimele 500 de milioane de ani, există un tipar în care plăcile încep să se desprindă, apoi cu 22-30 de milioane de ani mai târziu, erupțiile kimberlitice ating apogeul. Acest tipar s-a menținut și în ultimul miliard de ani, dar cu mai multă incertitudine, având în vedere dificultățile de urmărire a ciclurilor geologice atât de îndepărtate.

De exemplu, cercetătorii au descoperit că erupțiile kimberlitice au început în ceea ce sunt acum Africa și America de Sud cu aproximativ 25 de milioane de ani după destrămarea supercontinentului sudic Gondwana, cu aproximativ 180 de milioane de ani în urmă. America de Nord de astăzi a înregistrat o creștere a kimberlitelor după ce Pangea a început să se destrame în urmă cu aproximativ 250 de milioane de ani. Interesant este că aceste erupții kimberlitice păreau să înceapă de la marginile fisurilor și apoi au mers în mod constant spre centrul maselor de uscat.

Instabilitate

Pentru a-și da seama ce anume a determinat aceste tipare, cercetătorii au folosit mai multe modele computerizate ale scoarței adânci și ale mantalei superioare. Ei au descoperit că atunci când plăcile tectonice se desprind, baza crustei continentale se subțiază, la fel cum crusta de sus se întinde și formează văi. Roca fierbinte se ridică, intră în contact cu această graniță acum perturbată, se răcește și se scufundă din nou, creând zone locale de circulație.

Aceste regiuni instabile pot declanșa instabilitate și în regiunile învecinate, migrând treptat mii de kilometri spre centrul continentului. Această descoperire se potrivește cu tiparul din viața reală observat la erupțiile de kimberlit care încep în apropierea zonelor de ruptură și apoi se deplasează către interioarele continentale, au raportat cercetătorii în jurnalul Nature.

Dar cum provoacă aceste instabilități fântâni de diamante din adâncul scoarței? „Secretul” constă în amestecarea materialelor potrivite, a spus Gernon. Instabilitățile sunt suficiente pentru a le permite rocilor din mantaua superioară și din crusta inferioară să curgă unele contra celorlalte.

Acest lucru amestecă roca cu multă apă și dioxid de carbon prinse în ea, împreună cu multe minerale cheie de kimberlit, inclusiv diamante. Rezultatul este ca și cum ați scutura o sticlă de șampanie, a spus Gernon: erupții cu mult potențial exploziv și flotabilitate pentru a le scoate la suprafață.

La ce ne ajută descoperirea acestor fântâni de diamante?

Descoperirile ar putea fi utile în căutarea zăcămintelor de diamante nedescoperite, a spus Gernon. Ele ar putea ajuta, de asemenea, să explice de ce există alte tipuri de erupții vulcanice care au loc uneori mult timp după destrămarea unui supercontinent în regiuni care ar trebui să fie în mare parte stabile.

„Este un proces fizic fundamental și foarte organizat”, a spus Gernon, „deci probabil că nu doar kimberlitele răspund la el, ci ar putea fi o întreagă gamă de procese ale sistemului Pământului care răspund de asemenea la acest lucru”.

Vă recomandăm să citiți și:

Algele toxice au ucis sute de delfini și lei de mare pe coasta Californiei

Sângele câinilor și cailor dintr-un oraș american conține chimicale eterne

Răzbunarea balenelor ucigașe! Atacă navele și învață unele de altele cum să le scufunde

„Atlantificarea” Oceanului Arctic a început! Un cercetător a făcut o descoperire neașteptată