„Atlantificarea” Oceanului Arctic a început! Un cercetător a făcut o descoperire neașteptată

În Strâmtoarea Fram de pe coasta de vest a Groenlandei, Véronique Merten a dat peste o adevărată invazie.

Merten studia biodiversitatea din regiune folosind ADN-ul ambiental, o metodă ce permite oamenilor de știință să afle ce specii trăiesc într-o anumită zonă prin colectarea de material genetic, cum ar fi solzi, piele sau excremente. Astfel, Merten a descoperit o specie neașteptată în apropiere de Oceanul Arctic, la 400 kilometri nord de locul în care poată fi găsită de obicei. Este vorba despre Mallotus villosus.

• Cercetătorii au descoperit că ratonii rezolvă puzzle-uri pentru distracție, nu neapărat pentru recompensă
• Test de cultură generală. De ce urșii polari merg încet?

Acești mici pești găsiți de obicei în Atlanticul și Pacificul de Nord sunt adevărați colonizatori. De fiecare dată când condițiile din ocean se schimbă, Mallotus villosus își extinde teritoriul, a explicat Merten, ecolog marin la Centrul Helmholtz pentru Cercetare Oceanică (GEOMAR) din Kiel, Germania.

Oceanul Arctic este tot mai cald

Abundența unui animal este dificil de estimat doar pe baza ADN-ului său din apă. Totuși, mostrele colectate de Merten au arătat că acești pești erau cea mai întâlnită specie, mai mult chiar decât speciile comune precum calcanul de Groenlanda sau alți pești cartilaginoși din Arctica. Pentru Merten, abundența neașteptată a peștilor Mallotus villosus este un semn clar al unui fenomen îngrijorător: „Atlantificarea”.

Oceanul Arctic este tot mai cald. Strâmtoarea Fram este mai caldă astăzi cu aproape 2 grade Celsius decât era în 1900. Însă, „Atlantificarea” nu aduce doar temperaturi crescute. Este vorba de fapt despre un proces ce schimbă cu totul condițiile fizice și chimice din Oceanul Arctic.

„Atlantificarea”, adică transformarea Oceanului Arctic

Din cauza tiparelor de circulație globale oceanice, apa curge regulat din Atlantic în Arctic. Acest schimb de apă are loc mai ales în adâncuri, acolo unde curenții aduc apă caldă și sărată din Atlantic în nord. Această apă caldă, însă, nu se amestecă bine cu apa de la suprafață din Oceanul Arctic, ce este relativ rece și dulce. Apa mai dulce este mai puțin densă decât cea sărată, astfel că apa din Arctic tinde să rămână la suprafață, iar apa sărată din Atlantic rămâne blocată sub suprafața oceanului.

Pe măsură ce gheața dispare, suprafața Oceanului Arctic se încălzește. Bariera dintre straturi dispare încetul cu încetul și apa din Atlantic se amestecă mai ușor cu stratul superior. Astfel începe o buclă de reacție, în care apa caldă de la suprafață topește mai multă gheață și expune mai mult suprafața oceanului la lumina solară, care la rândul său încălzește apa, topește gheață și permite apelor să se amestece chiar mai mult. Asta este „Atlantificarea”, adică transformarea Oceanului Arctic dintr-o apă rece, dulce și acoperită de gheață într-una caldă, sărată și lipsită de gheață.

Strâmtoarea Fram va avea parte de o soartă similară

Descoperirea lui Merten în Strâmtoarea Fram, precum și ADN-ul găsit de la alte specii din Atlantic, cu mult în afara teritoriului lor obișnuit, dovedește cât de rapid este procesul de „Atlantificare”. Consecințele vor fi enorme.

În Marea Barents, spre exemplu, un studiu conturează o imagine sumbră a modului în care „Atlantificarea” poate perturba ecosistemele arctice. Pe măsură ce Marea Barents devine mai caldă și sărată, speciile atlantice „invadează” teritoriul, a precizat Maria Fossheim, specialist la Institutul pentru Cercetare Marină din Norvegia.

Comunitățile de pești din Marea Barents s-au mutat la 160 kilometri nord în decurs de doar nouă ani, „de trei sau patru ori mai repede decât au preconizat studiile anterioare”, potrivit Wired.

Concluziile lui Merten sugerează că Strâmtoarea Fram va avea parte de o soartă similară. Studiul său este primul care a analizat diversitatea peștilor de aici, deși nu este cert cât de recente sunt aceste schimbări.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Un „prădător gelatinos” necunoscut până acum a fost găsit în adâncurile Oceanului Pacific

Un ocean masiv găsit sub scoarța Pământului conține mai multă apă decât oceanele de la suprafață

Oceanele lumii au fost mai calde în luna mai decât în orice altă lună mai înregistrată până acum

Aproape 20.000 de vulcani antici, descoperiți pe fundul oceanului