Unul dintre cele mai strălucitoare obiecte de pe cer este un satelit lansat în 2022

Problema roiurilor de sateliți de pe orbita joasă a Pământului pare să se înrăutățească. Un satelit lansat în septembrie anul trecut a devenit unul dintre cele mai strălucitoare obiecte de pe cer.

Iar dacă lucrurile nu păreau destul de rele, satelitul, numit BlueWalker3, este doar un prototip, iar compania din spatele lui, AST SpaceMobile, din SUA, vrea să construiască o întreagă constelație.

• ESA intensifică cercetarea Pământului pe măsură ce viitorul agențiilor americane devine tot mai incert
• Un expert spune că modelele lingvistice mari nu vor fi niciodată cu adevărat inteligente

Potrivit unei echipe internaționale de cercetători condusă de astronomul Sangeetha Nandakumar, de la Universitatea din Atacama (Chile), sunt necesare urgent măsuri mai eficiente pentru a atenua impactul acestor roiuri de sateliți care devin ușor-ușor cele mai strălucitoare obiecte de pe cer.

Un satelit a ajuns să fie unul dintre cele mai strălucitoare obiecte de pe cer

„În ciuda multelor eforturi ale industriei aerospațiale, ale factorilor de decizie politică, ale astronomilor și ale comunității, în general, pentru a atenua impactul acestor sateliți asupra astronomiei de la sol, cu exemple individuale, cum ar fi proiectele de atenuare Starlink Darksat și VisorSat și straturile Bragg de pe sateliții Starlink Gen2, tendința de lansare de sateliți din ce în ce mai mari și mai strălucitori continuă să crească”, avertizează cercetătorii.

Aici, pe Pământ, există, în general, reglementări destul de stricte cu privire la ceea ce este permis să se întâmple în spațiul aerian. Dincolo de o anumită altitudine însă, controlul exercitat de către cei de pe Pământ se termină, iar spațiul cosmic preia controlul. Acesta le aparține tuturor și nimănui și, fără reglementări care să controleze ceea ce se întâmplă acolo sus, spațiul se transformă rapid într-un „ghiveci”.

Potrivit site-ului de urmărire a sateliților Orbiting Now, în prezent există 8.693 de sateliți artificiali care înconjoară planeta noastră, cei mai mulți fiind pe orbită joasă a Pământului, citează Science Alert.

În total, peste 16.650 de obiecte au fost lansate în spațiu. Mii dintre acestea au fost lansate începând cu 2019, aproape 5.000 fiind doar sateliți Starlink.

Când s-ar putea umple cerul de sateliți?

Și se pare că toată lumea vrea câte o constelație de sateliți. Oamenii de știință estimează că aproximativ 100.000 de sateliți de constelații vor fi pe orbita Pământului până în 2030, ceea ce va modifica dramatic cerul nopții. Starlink încearcă să minimizeze impactul sateliților săi, acoperindu-i cu o vopsea care le reduce luminozitatea și reparând scurgerile de semnale radio.

Dar BlueWalker 3 subliniază nevoia urgentă de reglementare. Satelitul este unul de comunicații, „conceput pentru a genera energie din spațiu și pentru a furniza bandă largă celulară direct pe telefonul tău”, potrivit AST SpaceMobile. Antena sa are 64,3 metri pătrați și a fost ambalată într-un cilindru numit adaptor pentru vehicul de lansare (LVA) pentru a o duce în spațiu.

Nandakumar și colegii ei au observat satelitul pe măsură ce a ajuns în poziție, și-a aruncat LVA-ul și s-a desfășurat. BlueWalker 3 a început destul de luminos, cu o magnitudine de 1, mai luminos decât sistemul Polaris. A scăzut la magnitudinea 6 până pe 25 decembrie 2022; asta înseamnă cam cât poate vedea ochiul uman fără ajutor.

Până pe data de 4 aprilie 2023, totuși, satelitul s-a luminat din nou la magnitudinea 0,4. E cam la fel de strălucitor ca Betelgeuse.

De ce este acest satelit unul dintre cele mai strălucitoare obiecte de pe cer?

Dar cum ajunge un satelit să fie unul dintre cele mai strălucitoare obiecte de pe cer? „Observațiile optice confirmă că BW3 crește în luminozitate atunci când se află la o altitudine mai mare deasupra orizontului și indică faptul că intervalul dintre observator și BW3 este un factor principal care contribuie la magnitudinea aparentă/observată”, scriu cercetătorii.

„Luminozitatea aparentă a lui BW3 arată, de asemenea, o corelație cu unghiul de fază solară și pare mai strălucitoare la unghiuri de fază înalte”, continuă aceștia.

De asemenea, oamenii de știință au descoperit că, pe măsură ce a fost aruncat, LVA-ul a atins o magnitudine de patru ori mai mare decât recomandarea făcută de rapoartele Dark and Quiet Skies II ale Uniunii Astronomice Internaționale. În plus, a fost nevoie de 4 zile pentru ca LVA să fie listat în cataloagele publice de sateliți după decolare, ceea ce a însemnat că reprezenta un pericol invizibil pentru operatorii de la sol care urmăresc traseele sateliților pentru a preveni coliziunile.

Devine mai dificilă evitarea coliziunilor

Cu cât înghesuim mai mulți sateliți pe orbita Pământului, cu atât devine mai dificilă evitarea coliziunilor.

Aceștia aduc și o problemă uriașă pentru observațiile astronomice de la sol. Nu numai că prezintă o sursă de poluare luminoasă în orele critice crepusculare în care sunt efectuate detectările de asteroizi, dar pot interfera cu benzile de lungime de undă în care operează radiotelescoapele.

Nandakumar și echipa ei le sugerează cu tărie companiilor de sateliți să depună eforturi pentru a reduce daunele produse de aparatele lor înainte de a le arunca în spațiu.

„Încurajăm implementarea unor astfel de studii ca parte a lansării proceselor de autorizare”, au conluzionat autorii.

Cercetarea a fost publicată în Nature.

Vă recomandăm să citiți și:

O planetă asemănătoare Pământului s-ar ascunde undeva în Sistemul Solar

Comportamentul bizar al unui obiect cosmic misterios, descifrat cu telescoapele ESO

Un meteorit antic este o „capsulă a timpului” de la nașterea Sistemului Solar

Chitaristul Brian May de la Queen a salvat de la eșec o misiune istorică de la NASA