Cum și-a pregătit colonelul Sturdza trădarea. Generalul Averescu: „Are calități, defectele însă precumpănesc”

Trădarea colonelului Alexandru D. Sturdza în Primul Război Mondial a produs o undă de șoc la nivelul conducerii României. Politicieni, ofițeri sau simpli cetățeni, toți au condamnat la unison gestul colonelului. Trădarea lui Sturdza a fost, însă, „anunțată” de câteva acțiuni bizare ale colonelului. Cel care și-a dat seama că în spatele acțiunilor lui Sturdza stau alte motive a fost generalul Alexandru Averescu.

La început lunii decembrie a anului 1916, Armata Română se retrăgea înspre Moldova. În 25 decembrie (stil vechi), orașul Focșani era ocupat de către trupele Puterilor Centrale, aceeași soartă având și Brăila. Câteva zile mai târziu, soldații inamici au atins Siretul.

• O fosilă unică, veche de 190 de milioane de ani, rescrie istoria unei specii de dinozaur
• De ce neanderthalienii colecționau cranii cu coarne?

La acel moment, două treimi din teritoriul României era ocupat de Puterile Centrale: Dobrogea, Oltenia și Muntenia erau sub stăpânire inamică.

Și pe curbura Carpaților, inamicul încerca străpungerea forțelor româno-ruse, în zona Cașin, iar apoi a încercat un atac pe un aliniament format de râurile Milcov, Putna și Siret.

Retragerea trupelor conduse de Sturdza

În zona văii Șușiței acționa și Brigada 7 mixtă, condusă de colonelul Alexandru D. Sturdza, împreună cu Divizia 12 cavalerie rusă, comandată de generalul finlandez Carl Gustaf Emil Mannerheim. Cele două unități au format, începând cu 10 decembrie 1916, Grupul de luptă „General Mannerheim”.

Deși Brigada 7 mixtă a primit întăriri substanțiale din partea Armatei a II-a comandată de generalul Alexandru Averescu, colonelul Sturdza a dispus începând cu data de 14 decembrie o serie de retrageri de pe aliniamentul frontului.

Mai mult, trei zile mai târziu, Sturdza a solicitat aprobarea unei noi retrageri a unității pe care o conducea pe valea Șușiței, Acțiunea nu era justificată deoarece în fața trupelor comandate de Sturdza se aflau forțe inamice inferioare ca număr și putere de luptă. Un fapt și mai agravant al retragerii trupelor comandate de Sturdza era dat de periclitarea întregului aliniament al forțelor româno-ruse din acea zonă.

Generalul Alexandru Averescu: Brigada colonelului Sturdza dă continuu înapoi

Pe 20 decembrie, generalul Averescu făcea următoare consemnare în jurnalul său despre acțiunile colonelului Sturdza: „Situațiune rea pe tot frontul, mai ales la aripa dreaptă. Brigada col. Sturdza dă continuu înapoi, iar generalul Grigorescu, comandantul Diviziei 15, care a intrat sub ordinele mele, face înaltă strategie, în loc să execute repede și precis ordinele mele”.

Un lucru și mai grav avea să se întâmple pe 23 decembrie. Sub pretextul unui atac imaginar pe valea Șușiței, Sturdza a dat ordin ca unitatea pe care o conducea să execute o nouă retragere către valea Trotușului.

Retragerea trupelor lui Sturdza permitea inamicului să își atingă obiectivul din acea zonă. La auzul acestei noi retrageri, generalul Averescu a ordonat ca acțiunea să înceteze, dar era  prea târziu, deoarece Brigada 7 mixtă executa deja ordinul colonelului Sturdza.

Retragerea a condus la formarea unei spărturi în frontul românesc de circa 10 km și a expus atacului inamic alte forțe româno-ruse din zonă.

O zi mai târziu, generalul Averescu nota în jurnalul său: „Cea mai urâtă zi din cursul campaniei și poate din viață chiar! Colonelul Sturdza s-a retras fără cauze aparente, precipitat și fără a mă preveni la timp, astfel că a lăsat un gol între el și generalul Grigorescu. Austro-germanii au profitat. Patrulele lor sunt deja la Pralea. Dacă nu parez repede lovitura, linia Trotușului este amenințată foarte serios”.

Averescu a dispus măsuri grabnice pentru a opri înaintarea trupelor Puterilor Centrale.

Averescu cere îndepărtarea lui Sturdza din subordine

Culmea este că cel care s-a simțit jignit de acțiunile generalului Averescu a fost tot colonelul Sturdza. Acesta a expediat, pe 29 decembrie 1916, o telegramă către Marele Cartier General al Armatei Române în care scria următoarele:

„Comandantul Armatei a doua (Alexandru Averescu, n.r.) a binevoit a aprecia retragerea Brigadei 7 mixtă de la Câmpurile la Răcoasa față de un general străin, baronul Mannerheim, ca precipitată și neexplicabilă. Față de această caracterizare injurioasă, am onoarea a reclama în contra generalului Averescu, rugând să binevoiască a dispune să-mi ceară iertare. În caz contrar, rog a fi ridicat de la comandă”.

Reacția generalului Averescu nu s-a lăsat prea mult așteptată. El i-a solicitat generalului Constantin Prezan, șeful Marelui Cartier General, ca Alexandru D. Sturdza să fie mutat de sub conducerea sa.

„Nu am ce face cu astfel de înfumurați, care, cu toate că au unele calități, sunt mai mult o încurcătură decât un ajutor (…) Are calități, defectele însă precumpănesc”, scria Averescu în jurnalul său.

Sturdza, îndepărtat de pe front

Conducerea Marelui Cartier General a privit și ea cu suspiciunea acțiunile de pe front ale lui Sturdza și a dispus, inițial, mutarea colonelului la conducerea Diviziei 8 infanterie, care însă se găsea tot sub compunerea Armatei a II-a a generalului Averescu. Acesta din urmă nu fost de acord, iar, la 22 ianuarie 1917, Marele Cartier General l-a numit pe Sturdza la conducerea Diviziei 10, care se afla în reorganizare în nordul Moldovei.

Prin acest gest, colonelul Sturdza era îndepărtat din proximitatea frontului de luptă.

Două săptămâni mai târziu, la 6 februarie 1917, sub pretextul unei vizite pe front la foștii subordonați,  colonelul Sturdza avea să dezerteze la inamic.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Un joc politic și militar periculos: Generalul Averescu refuză să îndeplinească ordinele superiorilor

O întâlnire controversată: Regele Ferdinand se întâlnește pe ascuns cu generalul Alexandru Averescu

Mareşalul Averescu, eroul care a reprimat însă răscoala ţăranilor şi l-a ajutat pe Carol al II-lea să instaureze dictatura

O solicitare bizară. De ce a dorit mareșalul August von Mackensen să se întâlnească cu Regele Ferdinand?