O întâlnire controversată: Regele Ferdinand se întâlnește pe ascuns cu generalul Alexandru Averescu

La începutul anului 1917, la Târgu Frumos, a avut loc o întâlnire controversată între Regele Ferdinand și generalul Alexandru Averescu. Subiectele discutate acolo au fost mai mult de ordin politic, decât militar, iar relatările directe sau indirecte nu au coincis niciodată.

Începutul anului 1917 surprinde România într-o situație tragică. Cu mai mult de două treimi din teritoriu ocupat de trupele Puterilor Centrale, conducerea țării, armata și o parte din populația civilă s-a retras în Moldova. Armata țării era aproape distrusă, iar singurele trupe care au reușit să se retragă în ordine în Moldova au fost cele de sub comanda generalului Averescu.

• România și pierderea Dobrogei. Ionel Brătianu: „Soarta Dobrogei nu depinde de stipulațiile păcii de la Bucureşti”
• 165 de ani de la începerea construcţiei Canalului Suez. A scurtat drumul navigatorilor către Europa la…

Luptele din anul 1916 au înlăturat încrederea populației în guvernul condus de Ionel Brătianu. În schimb, personalitatea care beneficia de cea mai mare încredere era generalul Alexandru Averescu. Acesta nu doar că reușise să păstreze forțele pe care le conducea aproape intacte, dar, la începutul anului 1917, Averescu era comandantul Armatei a II-a, singura armată română care mai era dispusă pe linia frontului. Toate acestea îi confereau generalului Averescu un rol însemnat nu doar în Armata Română, cât și în conducea statului. Pe de altă parte, relațiile dintre generalul Alexandru Averescu și prim-ministrul Ionel Brătianu erau departe de a fi cordiale. Nici cele dintre Averescu și Misiunea Militară franceză nu erau scutite de unde seismice majore, la fel ca relațiile dintre Averescu și Marele Cartier general al armatei.

În aceste condiții se produce întâlnirea de la Târgu Frumos dintre Regele Ferdinand și Alexandru Averescu. Întâlnirea a fost mediată de Barbu Știrbei, unul dintre apropiații regelui.

„Învălmășeala amintirilor m-a cam îndepărtat de la Târgu Frumos, unde spiritul de prevedere şi prudența lui Știrbei împinseseră pe rege să întâlnească pe Averescu aproape pe ascuns. În faţa pericolului care amenința de la răsărit, în faţa fierberii opiniei publice și în nesiguranța de la Iași, era natural ca privirile regelui la ananghie să se întoarcă spre singurul om care mai avea în mână o forță organizată.

(…) Averescu nu pășise încă pe terenul politic, dar ca fluturele în gogoașă era gata să-și ia zborul. Nu-l tentau deloc luptele politice, dar avea o poliță de plătit lui Brătianu chiar mai multe – și socotea că sosise momentul scadențelor. Nu știu ce s-a discutat la Târgu Frumos, căci mai târziu Averescu mi-a spus una și Știrbei alta, și am impresia că nici unul nici altul nu mi-a spus adevărul. Cu atât mai puţin pot ști ce s-a hotărât, dacă s-a hotărât ceva.

Fapt este că Averescu a plecat de la Târgu Frumos cu convingerea că obținuse capul lui Brătianu și că capul lui Brătianu nu s-a clintit de pe umeri. Nu încape îndoială însă că regele a luat față de general anumite angajamente de care nu s-a ținut, poate și din cauza menajamentelor ce datora Misiunii Franceze care s-ar fi împăcat greu cu ideea unei colaborări mai intime cu Averescu”, nota Constantin Argetoianu despre întâlnirea dintre rege și generalul Averescu.

Averescu, despre întâlnire

În memoriile sale din timpul războiului, Alexandru Averescu a oferit detalii despre ce s-a discutat la această întâlnire. Pe fond, regele dorea o schimbare a guvernului Brătianu cu unul condus de generalul Averescu.

„Am venit înainte de ora 11 la Tg. Frumos, unde am găsit pe G-lul Aslan şi pe G-lul Pretorian. (…) De abia la ora 4 p.m. a sosit Regele la Tg. Frumos. Am dejunat împreună. (…) Mai pe seară, am trecut cu maiorul Știrbei într-o cameră alăturată, unde am avut o lungă convorbire. În substanță, mi-a spus că lucrurile nu merg bine și că ar trebui format un guvern cu caracter militar, în capul căruia să fiu pus eu. Am răspuns că sarcina este foarte grea și nu-mi aparține mie să judec, dacă sunt sau nu la înălțimea ei. Desigur însă că, dacă voi primi o astfel de însărcinare, aş face toate sforțările posibile ca să fiu util țării mele.

Am fixat ideile şi asupra unei eventuale liste de guvern, întocmind chiar două, una cu persoane luate cu totul în afară de viața noastră politică, alta admițând în ea și oameni politici. Cel mai de vază dintre ei pe ambele liste figurează Mișu, ministrul nostru plenipotențiar de la Londra. Planul conceput de mine este următorul: Adevăratul meu loc este evident, la Armată. Pentru moment însă operațiunile stagnează, Armata noastră este ca şi lovită de paralizie.

Nu vom putea începe o reluare a operațiunilor, decât prin iunie; cel mai devreme în mai. Avem înaintea noastră deci trei, patru luni. În acest interval de timp, zisul guvern ar putea prinde rădăcini și atunci, lăsând conducerea lui Mişu, aş putea să mă întorc la locul meu, adică pe front”, consemna Averescu.

Îndârjirea lui Averescu

Schimbarea guvernului nu a mai survenit, poate și din cauza intransigenței generalului Averescu, dar și din alte motive. O consecință nefastă a acestei întâlniri a fost generarea unei îndârjiri și mai mari a generalului Averescu împotriva Guvernului Brătianu și a Marelui Cartier general. De atunci, Averescu l-a disprețuit pe regele Ferdinand.

„În fapt, rezultatul întrevederii a fost o îndârjire și mai mare a generalului Averescu împotriva guvernului și a Marelui Cartier, un dinte împotriva lui Știrbei și un dram de dispreț mai mult pentru neputința regelui Ferdinand. Şi totuşi, din câte am putut deduce mai în urmă, mult mai în urmă, dacă Averescu n-ar fi fost prea exigent la Târgu Frumos, dacă n-ar fi speriat pe rege și – lucru mai important -pe Știrbei, cred că am fi asistat la o schimbare de regim o dată cu topirea zăpezilor. Dacă această importantă întrevedere n-a fost urmată de schimbări concrete pe tărâmul realizărilor imediate, ea a fost plină de consecințe pentru desfășurarea ulterioară a evenimentelor (…). În realitate, la Târgu Frumos regele Ferdinand şi-a pus soarta în mâinile lui Averescu. Că comandantul Armatei a II-a n-a avut curajul să abuzeze de puterea lui – după cum nu-l va avea niciodată, nici în mai 1917, nici în 1919, nici în 1921, de câte ori va avea soarta ţării în mână că a avut destul bun-simț să nu riște o acțiune nepregătită, este o altă chestiune. Faptul rămâne fapt, și generalul Averescu își va aduce neîncetat aminte de el și-l va invoca la fiecare pas, în ascensiunea lui politică.

Pentru moment, ideea regelui de a-l întrebuința ca colac de salvare l-a întărit în planurile sale politice, abia schițate până la întrevederea de la Târgu Frumos. Această avortată întâlnire cu Averescu a fost o greșeală din partea regelui. Ar fi trebuit să cântărească bine lucrurile înainte de a merge la Târgu Frumos și să nu meargă decât în cazul când ar fi bine hotărât să provoace o schimbare de regim. Așa cum au decurs evenimentele, iniţiativa regelui n-a făcut decât să slăbească poziția sa și să întărească politicește pe a lui Averescu. Trebuie să recunoaștem însă că și bietul Ferdinand era încolțit din toate părțile”, considera Constantin Argetoianu.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Asasinarea lui Franz Ferdinand și liderii politici de la București. „Eram sigur că războiul nu va izbucni”

1 decembrie 1918, Ferdinand I și Regina Maria revin în București. „Ne întorsesem ca Rege și Regină a tuturor românilor”

O confruntare istorică, Petre P. Carp se opune Regelui Ferdinand: „Am trei fii, îi dau Majestății Voastre să se bată şi să moară, iar eu…”

Cum a contribuit Gavrilo Princip la declanșarea Primul Război Mondial?