Cum s-a ascuns Albert Einstein de naziști într-o colibă dintr-o mlaștină uitată de lume

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

În septembrie 1933, o colibă modestă din lemn, situată pe o mlaștină izolată din Norfolk, a devenit locația improbabilă a uneia dintre cele mai importante ascunzători din istorie.

Aproape un secol mai târziu, povestea rareori spusă a celor trei săptămâni pe care Albert Einstein le-a petrecut ascuns într-o cabană din pajiște, fugind de naziști, a fost transformată într-o docudramă.

Folosind propriile cuvinte ale lui Einstein, filmul „Einstein and the Bomb” ce va fi difuzat pe Netflix va pune în lumină modul în care scurta ședere a celebrului om de știință evreu german la Roughton Heath a venit la o răscruce în viața sa – și, în consecință, a schimbat cursul istoriei.

Einstein, inamicul nr. 1 al naziștilor

„Abia când ne-am uitat mai atent ne-am dat seama ce moment seismic a fost în viața lui. Ceea ce a reieșit din cercetările mele a fost că acesta a fost, în multe privințe, cel mai important punct de cotitură din viața lui Einstein”, a declarat scenaristul Philip Ralph, care a folosit doar discursurile, scrisorile și interviurile reale ale lui Einstein pentru a reda dialogul fizicianului.

Până atunci, Einstein era inamicul public nr. 1 în Germania. În luna mai 1933, o broșură intitulată „Jews Are Watching You” (n.r. – Evreii te privesc) l-a acuzat pe Einstein de „propagandă mincinoasă atroce împotriva lui Adolf Hitler”. Sub fotografia sa, se preciza: „Einstein este un om de știință: Încă nu a fost spânzurat”.

În septembrie, după ce agenți secreți germani l-au asasinat pe filosoful evreu Theodor Lessing în Cehoslovacia, naziștii – care îi furaseră deja economiile fizicianului, îi jefuiseră casa de vară, îi răscoliseră apartamentul din Berlin și îi luaseră vioara – au oferit o recompensă de cel puțin 1.000 de lire sterline pentru uciderea sa.

Susținător declarat și pasionat al non-violenței

A doua zi, Einstein a cedat rugăminților soției sale, Elsa, de a o părăsi în casa de vacanță pe care o închiriaseră lângă Ostende (Belgia), și de a fugi în Anglia, pe mare. Nu avea să mai pună niciodată piciorul în Europa continentală.

„Înainte de acel moment, Einstein fusese un susținător declarat și pasionat al non-violenței și al pacifismului. Dar, la sfârșitul celor trei săptămâni, a ținut un discurs în fața a 10.000 de oameni la Royal Albert Hall, în care a spus efectiv că există o amenințare existențială la adresa civilizației europene și că va trebui să o combatem”, a spus regizorul Ralph, potrivit The Guardian.

În 1939, temându-se că naziștii vor ajunge primii, i-a cerut cu succes președintelui Franklin Roosevelt să accelereze dezvoltarea de către SUA a unei bombe nucleare, o decizie prezentată recent în filmul lui Christopher Nolan, „Oppenheimer”. În timpul șederii fizicianului pe această „mocirlă izolată”, protejat de gărzi înarmate, acesta a realizat pentru prima dată că trebuie să își folosească public influența sa în societate pentru a se exprima împotriva naziștilor și pentru a le cere liderilor mondiali să acționeze.

Mica cabană din Norfolk aparținea unei cunoștințe de încredere, deputatul conservator antifascist și comandantul naval din Primul Război Mondial Oliver Locker-Lampson, care i-a oferit-o lui Einstein ca loc de refugiu. La începutul aceluiași an, Locker-Lampson a subliniat situația lui Einstein în parlament și a introdus un proiect de lege al unui deputat (care în cele din urmă nu a avut succes) pentru „a extinde oportunitățile de cetățenie pentru evreii rezidenți în afara Imperiului Britanic”.

Fizicianul dădea interviuri din ascunzătoare

Pentru a atrage atenția asupra situației dificile a lui Einstein, jurnaliștii au fost invitați de Locker-Lampson în ascunzătoarea secretă și li s-a permis să îl intervieveze și să îl fotografieze pe celebrul laureat al premiului Nobel.

Atunci când Einstein a acceptat să țină discursul în cadrul unui eveniment de la Royal Albert Hall pentru a strânge bani pentru refugiații academicieni evrei din Germania, decizia sa a fost criticată de Daily Mail. Editorialul, care pretindea că îi compătimește și că „are toată simpatia pentru evreii germani”, îi cerea lui Einstein să „înceteze această agitație incorectă în această țară împotriva regimului nazist”.

La două zile după ce a ținut discursul său istoric, în care a făcut apel la toate națiunile să „reziste puterilor care amenință libertatea intelectuală și individuală (…) pe care strămoșii noștri au câștigat-o printr-o luptă acerbă”, Einstein a plecat în SUA și la Institutul pentru Studii Avansate din cadrul Universității Princeton.

Elsa a reușit să i se alăture pe drum, iar Einstein și-a petrecut restul vieții în exil, unde a scris declarații prin care recomanda ca SUA să ofere vize evreilor care fugeau de persecuția nazistă și a contribuit la înființarea primei agenții de ajutorare a refugiaților din lume, Comitetul Internațional de Salvare.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Mauriciu Solovin, ieșeanul care a fost cel mai bun prieten al lui Albert Einstein

Cele 7 reguli ale lui Albert Einstein pentru o viață mai bună

Very Large Telescope de la ESO a ajutat astronomii să descopere o Cruce Einstein

Patologul care a furat creierul lui Albert Einstein, în căutarea genialității