Cine a inventat ochelarii de vedere?

Optica a început odată cu dezvoltarea lentilelor de către vechii egipteni și mesopotamieni, urmată de teoriile despre lumină și viziune elaborate de filozofii greci antici și de dezvoltarea opticii geometrice în lumea greco-romană. Cuvântul optică provine din termenul grecesc τα ὀπτικά, care înseamnă „aspect, privire”.

Ochelarii de vedere, această a doua pereche de ochi, așa cum se exprimă mulți, au fost inventați în secolul al XIV-lea de către un călugăr italian pe nume Fra Alessandro della Spina. Fra Alessandro a creat o pereche de ochelari cu lentile concave care puteau corecta miopia.

• Când au început oamenii să mănânce carne pentru prima oară?
• De ce femeile trăiesc mai mult decât bărbații?

Totuși, deși călugărul italian este creditat a fi inventatorul ochelarilor de vedere, există dovezi că dispozitive similare au fost folosite în China încă din secolul al V-lea, aceste dispozitive primitive fiind făcute din cuarț și nedispunând de brațe pentru a fixa ochelarii pe nas.

Despre Fra Alessandro della Spina

Nu se cunosc multe informații despre inventatorul italian, însă acele surse care au aprofundat subiectul relatează că Fra s-a născut în secolul al XIV-lea în orașul Pisa, Italia, și după ce a devenit membru al ordinului dominican, a primit numele de Alessandro della Spina.

Della Spina a inventat ochelarii de citit la începutul secolului al XIV-lea, în perioada în care preda teolgia la ceea ce s-ar putea numi azi Universitatea din Pisa. Pe atunci, avea în jur de 40 de ani și întâmpina dificultăți în citirea literelor mici din cărțile sale, ceea ce l-a determinat să creeze o pereche de ochelari cu două lentile convexe pe care le putea folosi pentru a mări textul.

Alte surse spun că Alessandro della Spina a fost inspirat în crearea invenției sale de faptul că a observat călugări în vârstă care se chinuiau să citească și care țineau manuscrisele la distanță de un braț pentru a le citi. Și-a dat seama că plasând lentile convexe în fața ochilor, aceștia puteau mări textul și își puteau îmbunătăți capacitatea de a citi, ceea ce l-a determinat să experimenteze diferite forme și dimensiuni ale lentilelor pentru a găsi designul optim pentru îmbunătățirea vederii de aproape.

Așadar, se crede că Fra Alessandro della Spina a creat prima pereche de ochelari de citit prin combinarea a două lentile convexe și montarea lor pe o ramă. Acești primii ochelari erau probabil confecționați din sticlă sau cristal, având un fel de ramă de metal sau de lemn.

De la cine s-a inspirat della Spina

Cu toate acestea, deși Fra Alessandro della Spina este adesea creditat cu inventarea ochelarilor de citit, el s-a bazat probabil pe descoperiri și progrese anterioare în domeniul opticii. Conceptul de utilizare a lentilelor pentru îmbunătățirea vederii poate fi urmărit din cele mai vechi timpuri, existând dovezi ale unor dispozitive similare găsite în Roma și Egiptul antic, contribuția lui Fra Alessandro della Spina constând în perfecționarea și popularizarea utilizării ochelarilor de citit în perioada medievală.

Lupele și lentilele care foloseau căldura soarelui pentru a crea combustie erau cunoscute din cele mai vechi timpuri, dar anticii nu conștientizau atunci importanța relației dintre forma unei lentile și calitățile sale de mărire, această descoperire a venit abia în secolul al XI-lea, când Ibn al-Haitham (Alhazen; 965 Iraq- Cairo1039 Egipt) a recunoscut corelația dintre suprafața curbată a unei lentile semisferice și puterea de mărire a acesteia, scrie encyclopedia.com.

Părintele opticii moderne

Ḥasan Ibn al-Haitham, matematician, astronom și fizician medieval din epoca de aur islamică, originar din Irakul de astăzi, a fost supranumit „părintele opticii moderne” datorită contribuțiilor semnificative la principiile opticii și, în special, la percepția vizuală.

Experimentele lui Ibn al-Haitham se referă la examinarea amănunțită a trecerii luminii prin diferite medii, ceea ce a dus la descoperirea legilor refracției.

Ibn al-Haitham a fost și un scriitor prolific, lucrările sale (peste 200 la număr) abordând subiecte legate de fizică, matematică, inginerie, astronomie, medicină, psihologie, anatomie și optică, în acest sens mărturie stând „Kitab Al Manazer” sau „Cartea opticii”, plus alte 13 cărți despre optică.

În „Kitab Al Manazer”, de exemplu, Ibn al-Haitham vorbește despre „fenomenul prin care ochii primesc lumina reflectată de obiecte, mai degrabă decât să emane ei înșiși lumină, ceea ce contrazice convingerile contemporane, inclusiv pe cele ale lui Ptolemeu și Euclid. Modul în care Ibn al-Haitham a combinat observațiile și argumentele raționale a avut o mare influență asupra lui Roger Bacon și Johnnes Kepler, în special. Bacon (1214-1296), un călugăr franciscan care lucra sub îndrumarea lui Grosseteste, a fost inspirat de scrierile lui Ibn al-Haitham, care a păstrat și a dezvoltat portretul introducerii lui Aristotel”. (ncbi.nlm.nih.gov)

Cercetătoarea italiană Rossana Gorini a scris în lucrarea sa „Al-Haitham the man of experience: First Steps in the Science of Vision”: „Potrivit majorității istoricilor, al-Haytham a fost pionierul metodei științifice moderne și prin cartea sa Kitab Al Manazer, a schimbat sensul termenului optică, experimentele sale fiind o dovadă în domeniu. Investigațiile lui Al-Haytham nu se bazau pe teorii abstracte, ci pe dovezi experimentale – sistematice și repetabile”.

Tratatul de optică pe care Ibn Al-Haitham l-a scris în șase volume a fost considerat, alături de Philosophiae Naturalis Principia Mathematica a lui Isaac Newton, „una dintre cele mai influente cărți scrise vreodată în domeniul fizicii”, tranformând radical înțelegerea luminii și a vederii.

Mai târziu, Robert Grosseteste (c. 1220-1292), om de stat englez, filosof scolastic, teolog, om de știință și episcop de Lincoln, a devenit interesat de experimentele cu lentile de mărire și a insuflat acest interes celui mai faimos elev al său, Roger Bacon (probabil 1213-1292), filozof franciscan englez și reformator educațional, important susținător medieval al științei experimentale, primul european care a descris în detaliu procesul de fabricare a prafului de pușcă și primul care a propus mașini zburătoare, nave și trăsuri cu motor.

Bacon, continuând munca predecesorilor săi, a făcut o serie de experimente cu oglinzi și lentile sugerând că lentilele formate corespunzător ar putea avea un efect de corecție asupra persoanelor cu vedere slabă. Dar nu și-a finalizat munca începută, deși pornise pe un drum foarte bun, însă scrierile sale au fost acelea care au deschis calea pentru dezvoltarea ochelarilor două decenii mai târziu.

Istoria lentilelor bifocale

Benjamin Franklin este creditat pentru inventarea lentilelor bifocale în 1784, pe care le-ar fi creat  deoarece se săturase să tot schimbe ochelarii de distanță și cei pentru aproape, astfel a combinat cele două lentile prin tăierea lor, combinând apoi segmentelor într-un singur pahar cu un comutator ascuțit între lentilele superioare și inferioare.

În secolul al XIX-lea, Louis de Wecker, un oftalmolog francez, a contribuit la îmbunătățirea modelului original prin fuziunea secțiunilor superioare și inferioare. Iar Peter Williams, căruia i se atribuie inventarea lentilelor trifocale, este creditat cu inventarea termenului „bifocal”, deși l-a creditat pe Benjamin Franklin pentru invenție.

Cea mai veche reprezentare vizuală a unei persoane care poartă ochelari de vedere se găsește într-un portret din anul 1352 al lui Tommaso da Modena, un pictor italian. Portretul îl înfățișează pe Cardinalul Hugh de Provence purtând o pereche de ochelari fără brațe.

Primele magazine de ochelari

Primul magazin specializat în vânzarea de ochelari de vedere a fost deschis în anul 1786 în Londra, Marea Britanie. Acesta a fost fondat de James Ayscough, optician englez. Magazinul lui Ayscough oferea o varietate de ochelari cu lentile colorate, considerate la acea vreme ca fiind benefice pentru diferite afecțiuni ale ochilor.

James Ayscough a inventat ceea ce se crede că a fost prima pereche de ochelari de soare (în 1752). Considerând că sticla albă crea o strălucire care afecta ochii, a sugerat că nuanțele verzi și albastre sunt cele mai bune pentru ochi, folosindu-le astfel în lentilele corectoare.

Primul magazin de optică a fost deschis în 1799 de către scoțianul John McAllister în Philadelphia, în Statele Unite.

Numărul exact de perechi de ochelari de vedere vândute în fiecare an poate varia în funcție de diferite surse și tendințe de piață. Cu toate acestea, conform estimărilor Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), aproximativ 2,5 miliarde de persoane din întreaga lume au probleme de vedere și necesită ochelari corectori. Dimensiunea pieței globale a ochelarilor de citit a fost de 34,92 miliarde USD în 2018 și se preconizează că va ajunge la 53,23 miliarde USD până în 2026.

Conform rarest.org, cei mai scumpi ochelari de vedere sunt Cartier CT01710, ochelari cu brațe din aur alb și galben masiv de 18 carate, și accente de aur roz, cu lentile fără rame, care se inspiră din liniile stilistice mai vechi ale Cartier. Ochelarii costă $11.145.

Surse:

https://www.encyclopedia.com/science/encyclopedias-almanacs-transcripts-and-maps/alessandro-di-spina

https://www.opticaljournal.com/history-of-eyewear-antiquity-to-1499/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC6074172/

Vă mai recomandăm să citiți și:

Cine a inventat guma de mestecat?

Când au fost inventate hieroglifele?

Test de cultură generală. Cine a inventat Ziua Îndrăgostiților?

Test de cultură generală. Cine a inventat hârtia igienică?