Inteligența Artificială a găsit originea psihozei în creier

Noile scanări cerebrale de la persoane cu psihoză ar putea confirma o teorie privind motivul pentru care oamenii experimentează aceste ruperi bruște de realitate. Care este originea psihozei în creier?

Teoria afirmă că, în psihoză, rețelele cerebrale responsabile cu direcționarea atenției unei persoane se defectează. Acest lucru determină o persoană să experimenteze halucinații sau senzații ale unor lucruri care nu se întâmplă cu adevărat; și iluzii sau credințe false de nezdruncinat. Psihoza este o caracteristică a tulburărilor mintale grave precum schizofrenia, dar simptomele sale pot apărea și independent de orice tulburare mintală definită.

• Ar putea fi „Steaua din Betleem” o planetă? Un vizitator strălucitor ne oferă un indiciu
• De ce uneori te trezești cu câteva minute înainte de alarma de dimineață?

Oamenii de știință au căutat de mult timp detaliile precise despre ce se întâmplă în creier pentru a cauza psihoza, dar fără rezultat. Un motiv este că psihoza este adesea studiată la persoane care au luat de mult timp medicamente antipsihotice, deci sunt dificil de distins schimbările cerebrale legate de afecțiune de cele legate de medicamente.

Un obiectiv al noului studiu cu scanări cerebrale, publicat în jurnalul Molecular Psychiatry, a fost să identifice mecanismele implicate în psihoză de la o vârstă fragedă, ceea ce ar putea ajuta la deschiderea drumului către diagnosticări mai timpurii și tratamente mai bune.

Cum a fost găsită originea psihozei în creier?

„Anormalitățile nu încep când ai 20 de ani; ele sunt evidente chiar și când ai 7 sau 8 ani”, a declarat autorul principal al studiului, Kaustubh Supekar, profesor asociat clinic de psihiatrie și științe comportamentale la Școala de Medicină a Universității Stanford (SUA).

Pentru a identifica originea psihozei în creier, studiul s-a concentrat pe persoane cu vârste între 6 și 39 de ani cu o afecțiune genetică rară asociată cu psihoza, numită sindromul de ștergere a 22q11.2. Persoanele cu acest sindrom nu au o parte a unei copii a cromozomului 22. Pe lângă faptul că au un risc crescut de alte tulburări, cum ar fi anomalii cardiace, tulburare de deficit de atenție/hiperactivitate (ADHD) și autism, cei afectați de sindrom au aproximativ 30% șanse să experimenteze psihoză, schizofrenie sau pe ambele.

Echipa a colectat date cerebrale folosind imagistica prin rezonanță magnetică funcțională (RMNf), care urmărește schimbările din fluxul sanguin care corespund cu activitatea celulelor cerebrale. Au fost implicate aproape 900 de persoane, incluzând 101 persoane cu sindromul de ștergere a 22q11.2, unele cu psihoză și altele fără, și 120 cu „psihoză de origine necunoscută”, menționează Live Science.

În plus, studiul a inclus persoane fără istoric de psihoză pentru comparație, precum și persoane cu ADHD și autism, „ceea ce studiile de clasificare rareori fac”, a spus dr. Rick Adams, expert în neuroștiința sănătății mintale la University College London (Anglia), care nu a fost implicat în studiu. Acest lucru a fost „un mare avantaj”, deoarece a ajutat la arătarea faptului că semnăturile cerebrale pe care le-au găsit sunt specifice psihozei și nu sunt văzute în alte tulburări legate de creier, a declarat Adams.

Ajutorul dat de Inteligența Artificială

Cu ajutorul informaticienilor de la Stanford, echipa a creat un nou algoritm de învățare automată pentru a descoperi modele în datele RMNf. Instrumentul a dezvăluit „semnături” suprapuse în creierii persoanelor cu sindromul de ștergere a 22q11.2 și psihoză asociată sau psihoză de cauze necunoscute.

Aceste semnături, care nu apăreau în niciunul dintre grupurile de comparație fără psihoză, au apărut în două componente cheie ale ceea ce se numește „salience network” a creierului. Misiunea acestei rețele este să schimbe dinamic atenția noastră între gândurile interne și stimulii externi, direcționând esențial atenția noastră către ceea ce este important și real. Scanările cerebrale arată că două noduri din această rețea sunt cele mai importante pentru psihoză: insula anterioară, care lucrează pentru a filtra informațiile neimportante; și striatumul ventral, care prezice care informații vor fi cele mai recompensatoare sau importante pentru noi.

Aceste rezultate „se potrivesc cu ipotezele anterioare despre tulburare”, a spus Adams. Ele completează teoriile despre salience network și psihoză care se bazau pe structura creierului, în loc de funcționarea sa, precum și pe lucrări mai recente care au început să examineze funcționarea sa. Studiul susține și munca efectuată în studiile anterioare care au investigat mecanismele cerebrale din spatele psihozei în sindromul de ștergere a 22q11.2 în mod specific.

Cercetătorii intenționează acum să vizeze aceste două zone cheie ale creierului cu tratamente existente, cum ar fi stimularea creierului, pentru a vedea dacă pot preveni sau întârzia psihoza la persoanele cu risc ridicat. De asemenea, oamenii de știință intenționează să studieze modul în care medicamentele antipsihotice influențează aceste părți ale rețelei, pentru a dezvălui modul exact în care funcționează acestea.

Vă recomandăm să citiți și:

De ce sunt importanți magneții de frigider aduși din vacanță?

Obiceiul care te va face să te simți mereu tânăr

Experiment de editare genetică, oprit după ce un pacient a început să aibă efecte adverse ciudate

De ce unii oameni sunt stângaci și cât de mult afectează asta sănătatea?