Forma Sistemului Solar s-a schimbat dramatic, au descoperit oamenii de știință

Înainte de a se aranja într-un disc aplatizat, distribuția de praf și roci avea mai multe în comun cu o gogoașă decât cu o clătită. Aceasta este concluzia la care au ajuns oamenii de știință după ce au studiat meteoriții de fier din Sistemul Solar exterior, constatând că aceștia pot fi explicați doar dacă forma Sistemului Solar a fost cândva toroidală.

Aceasta este o informație care ne poate ajuta să interpretăm alte sisteme planetare emergente și să determinăm ordinea în care acestea se formează.

• Alcoolul schimbă profund modul în care creierul nostru comunică, arată un nou studiu
• Cartierele mai bogate au mai mulți copaci și, prin urmare, mai multă umbră vara, arată un…

Formarea unui sistem planetar în jurul unei stele începe într-un nor molecular de gaz și praf care plutește în derivă prin spațiu.

Dacă o parte a norului devine suficient de densă, se va prăbuși sub propria gravitație, învârtindu-se pe parcurs, devenind sămânța unei stele în creștere. Pe măsură ce se rotește, materialul din norul înconjurător se adună într-un disc circular care alimentează protosteaua.

În cadrul acestui disc se formează aglomerări mai mici, devenind semințe protoplanetare care fie continuă să crească și devin planete complete, fie – ceea ce pare mult mai frecvent – dezvoltarea lor este oprită, rămânând un obiect mai mic, precum un asteroid.

Sistemul Solar ar fi avut forma unei gogoși

Am văzut aceste discuri de nenumărate ori în jurul altor stele, cu goluri săpate de planete care au absorbit praful pe parcurs. Dar meteoriții de fier găsiți aici, în Sistemul Solar, ne spun o altă parte a poveștii, scrie ScienceAlert.

Potrivit unei echipe conduse de cercetătorul planetar Bidong Zhang de la Universitatea California din Los Angeles, compoziția asteroizilor din Sistemul Solar exterior impune ca norul de material să aibă forma unei gogoși, mai degrabă decât a unei serii de inele concentrice într-un disc plat. Acest lucru sugerează că primele etape ale coalescenței sistemului sunt toroidale.

Meteoriții de fier în cauză – bucăți de rocă care au parcurs un drum lung până la Pământ din Sistemul Solar exterior – sunt mai bogați în metale refractare decât cei care se găsesc în Sistemul Solar interior. Acestea sunt metale precum platina și iridiul, a căror formare nu poate avea loc decât într-un mediu foarte fierbinte, cum ar fi unul apropiat de o stea în formare.

Acest lucru reprezintă o mică problemă, deoarece meteoriții respectivi nu provin din Sistemul Solar interior, ci din cel exterior, ceea ce înseamnă că trebuie să se fi format în apropierea Soarelui și să se fi deplasat spre exterior pe măsură ce discul protoplanetar s-a extins.

Meteoriții respectivi nu provin din Sistemul Solar interior

Totuși, conform modelării efectuate de Zhang și colegii săi, aceste obiecte de fier nu ar fi putut traversa golurile din discul protoplanetar.

Conform calculelor lor, migrația ar fi putut avea loc cel mai ușor dacă structura protoplanetară ar fi avut o formă toroidală. Aceasta ar fi direcționat obiectele bogate în metal către marginile exterioare ale Sistemului Solar în formare.

Apoi, pe măsură ce discul s-a răcit și planetele au început să se formeze, incapacitatea rocilor de a traversa golurile din disc ar fi acționat ca un gard foarte eficient, împiedicându-le să migreze înapoi spre Soare sub atracția gravitațională.

„Odată ce Jupiter s-a format, este foarte probabil că a deschis o breșă fizică care a prins metalele iridium și platină în discul exterior și le-a împiedicat să cadă în Soare”, spune Zhang.

Cercetarea a fost publicată în Proceedings of the National Academy of Sciences.

Vă recomandăm să mai citiți și:

O stea în trecere care ar modifica orbita lui Neptun ar putea distruge întregul Sistem Solar

Cel mai mare „tezaur de exocomete” descoperit vreodată într-un alt sistem solar

Un sistem solar din ”vecinătatea” noastră cosmică prezintă condiții favorabile vieții

Meteoritul care este mai vechi decât întregul nostru sistem solar