O pasăre dispărută din Europa a fost reintrodusă, dar are nevoie de ajutor pentru a migra

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Ibisul cu cap pleșuv, o pasăre dispărută din Europa pentru că a fost vânată aproape până la extincție în secolul al XVII-lea, a fost revitalizată în ultimele două decenii prin eforturi de reproducere și reintroducere în sălbăticie. Însă aceste păsări, recunoscute pentru penajul lor negru cu reflexii verzi, capul roșu și chel, și ciocul lung și curbat nu știu instinctiv în ce direcție să migreze fără îndrumarea păsărilor născute în sălbăticie. Așadar, o echipă de oameni de știință și conservatori a intervenit în rolul de părinți adoptivi și instructori de zbor.

„Trebuie să-i învățăm ruta de migrație”, spune biologul Johannes Fritz.

Ibisul cu cap pleșuv zbura odinioară deasupra Africii de Nord, a Peninsulei Arabice și unei mari părți din Europa, incluzând Bavaria, în sudul Germaniei. Păsările migratoare erau considerate, de asemenea, o delicatesă, iar specia, cunoscută în germană sub numele de Waldrapp, a dispărut din Europa, deși câteva colonii au supraviețuit în alte părți.

O pasăre dispărută din Europa este învățată să migreze

De la începutul proiectului lor, în 2002, eforturile lui Fritz și ale echipei Waldrappteam, un grup de conservare și cercetare din Austria, au adus populația din Europa Centrală de la zero la aproape 300 de exemplare. Această realizare a permis schimbarea clasificării speciei de la „critic periclitată” la „periclitată”, și, potrivit lui Fritz, reprezintă prima încercare de a reintroduce această pasăre dispărută din Europa.

Deși ibisul cu cap pleșuv păstrează impulsul natural de a migra, el nu știe în ce direcție să zboare fără îndrumarea exemplarelor născute în sălbăticie. Primele încercări de reintroducere ale echipei Waldrappteam au eșuat în mare parte, deoarece, fără a fi învățate ruta de migrație, majoritatea păsărilor dispăreau curând după eliberare. În loc să se întoarcă în locuri potrivite pentru iernat, cum ar fi Toscana, Italia, păsările zburau în direcții diferite și, în cele din urmă, mureau.

Astfel, Waldrappteam a intervenit ca părinți adoptivi și instructori de zbor pentru populația din Europa Centrală, formată din descendenți ai mai multor colonii din grădini zoologice, eliberați în sălbăticie în speranța de a crea un grup migrator. Anul acesta marchează al 17-lea zbor cu ghidare umană și al doilea an în care a fost nevoie de o nouă rută spre Spania din cauza schimbărilor climatice, notează Phys.org.

Cum sunt pregătite păsările pentru călătorie?

Pentru a-i pregăti de călătorie, puii sunt luați din colonii la doar câteva zile după naștere și duși într-o volieră supravegheată de „părinții adoptivi”, în speranța de a îi „imprima”, adică de a forma o legătură cu oamenii pentru a-i urma pe aceștia pe ruta de migrație.

Barbara Steininger, o mamă adoptivă din echipa Waldrapp, spune că se comportă ca „mama lor pasăre”.

„Le dăm mâncare, îi curățăm, le curățăm cuiburile. Ne asigurăm că sunt păsări sănătoase. Dar interacționăm și cu ei”, spune ea.

Steininger și ceilalți părinți adoptivi stau apoi într-o aeronavă ultraușoară, făcând semne și încurajând păsările printr-un megafon în timp ce zboară.

Scena este una bizară: aeronava arată ca un cart zburător cu un ventilator uriaș în spate și cu o parașută galbenă care o ține în aer. Cu toate acestea, 36 de păsări urmează dispozitivul, pilotat de Fritz, pe măsură ce planează deasupra pajiștilor alpine și a dealurilor.

O pasăre dispărută din Europa ar putea redeveni autosustenabilă până la finalul deceniului

Fritz a fost inspirat de „Father Goose” Bill Lishman, un naturalist care a învățat gâștele canadiene să zboare alături de avionul său ultraușor începând cu 1988. El a ghidat ulterior berzele Grus americana, o specie periclitată, prin rute sigure și a fondat organizația non-profit „Operation Migration”. Munca lui Lishman a inspirat filmul „Fly Away Home” din 1996, care are ca protagonistă o fetiță în rolul de „mamă” a gâștelor.

La fel ca Lishman, eforturile lui Fritz și ale echipei sale au dat roade. Prima pasăre a migrat independent înapoi în Bavaria din Toscana în 2011. Mai multe au parcurs anual ruta de peste 550 de kilometri, iar echipa speră ca populația din Europa Centrală să depășească 350 de păsări până în 2028 și să devină autosustenabilă.

Însă efectele schimbărilor climatice înseamnă că Waldrapp migrează acum mai târziu în sezon, ceea ce îi forțează să traverseze Alpii în condiții mai reci și mai periculoase, fără ajutorul curenților de aer cald, care se ridică și ajută păsările să planeze fără a consuma energie suplimentară.

Ca răspuns, echipa Waldrapp a folosit o nouă rută în 2023, din Bavaria în Andaluzia, în sudul Spaniei.

Anul acesta, ruta măsoară aproximativ 2.800 de kilometri, cu 300 de kilometri mai lungă decât cea de anul trecut. La începutul lunii august, echipa a ghidat 36 de păsări de la un aerodrom din Paterzell, din nordul Bavariei, având deasupra cerul albastru și un vânt din spate care le-a mărit viteza.

Întreaga călătorie spre Spania ar putea dura până la 50 de zile și s-ar putea încheia la începutul lui octombrie. Dar Fritz spune că efortul transcede ibisul cu cap pleșuv: este vorba despre deschiderea drumului pentru alte specii migratoare amenințate.

Vă recomandăm să citiți și:

De ce ignoră oamenii de știință homosexualitatea în regnul animal?

Test de cultură generală. Cât durează să fierbi oul de struț?

Protejarea a doar 1,2% din suprafața planetei, suficientă pentru a salva specii în pericol

Milioane de țânțari, eliberați în natură pentru a salva de la extincție păsări rare