Examenul de Bacalaureat la 1888: „S-a întâmplat ceva neașteptat, am ieșit întâiul, cu media 9.86, cea mai mare medie obținută până atunci la examen”

Dacă v-ați întrebat vreodată cum arăta examenul de bacalaureat la sfârșitul secolului al XIX-lea răspunsul îl puteți găsi în memoriile omului politic Constantin Argetoianu. Elev bun la învățătură, dar cu atenția îndreptată spre agitațiile politice din acea perioadă, Argetoianu era să nu intre în examenul de bacalaureat deoarece nu trecuse de examenul de clasa a VII-a.

La sfârșitul secolului al XIX-lea, examenul de bacalaureat se susținea după absolvirea clasei a VII-a. Numai că în clasa a VII-a, Constantin Argetoianu, pe atunci în vârstă de 17 ani, căzuse în patima lecturilor socialiste și filozofice, ceea ce i-au deturnat atenția de la școală.

• Mitul medieval care ascunde una dintre cele mai profunde teorii despre sufletul uman
• Legendele uitate care au modelat miturile arturiene: Iosif din Arimateea și primii Vânători ai Graalului

Dacă mai punem la socoteală faptul că a participat la mișcările de stradă ce au avut loc în aceea perioadă împotriva guvernului liberal condus de Ion C. Brătianu, găsim explicația pentru care Argetoianu era să rateze atât examenul de sfârșit de clasa a a VII-a, cât și cel de bacalaureat.

„Mi-am făcut un program pe care l-am urmat cu strictețe”

Doar intervenția energică a părinților l-au readus pe calea cea bună. Elev la liceul „Sfântul Sava” din București, Argetoianu s-a pregătit pentru cele două examene la conacul familiei de la Breasta.

„Iarna și primele luni ale primăverii 1888 au trecut ca un vis. (…) Cu apropierea Paştilor se împlinea şi sorocul pe care-l fixasem pentru sfârșitul prelungitelor mele vacanțe. (…) Făgăduisem părinților mei să trec examenul de clasa a VII-a şi bacalaureatul – și nu puteam să nu mă țin de cuvânt.

Guvernul Brătianu căzuse, zăpada se topise, carnavalul se sfârșise, toată lumea se liniștise şi nimic nu mă mai reținea la București. Singura distracție, cititul, puteam să mi-o procur şi la Breasta, unde mumă-mea adunase deja o însemnată bibliotecă.

Mi-am făcut bagajul, mi-am luat cărțile școlare pentru clasa a VII-a şi am plecat la țară, unde am stat singur până la sfârșitul lui mai. (…)

Am lăsat la o parte toate speculațiunile metafizice, toate lozincile sociale şi mi-am făcut un program pe care l-am urmat cu strictețe, fiindcă nimic nu mă ademenea să mă abat de la el.

Mă sculam la 5 dimineața, călăream un ceas-un ceas şi jumătate, luam la înapoiere un duș şi o cafea şi petreceam apoi toată dimineața în tovărășia manualelor didactice”, își aducea aminte Constantin Argetoianu.

Dimineața învăța pentru examen, după-amiază îl citea pe Balzac

Argetoianu își schițase un plan simplu pentru a trece examenele. S-a axat pe materia de clasa a VII-a, iar pentru examenul de bacalaureat se baza pe ce acumulase de-a lungul timpului și pe … noroc.

„După o `matură chibzuire`, hotărâsem – nota Argetoianu – să nu mă ocup decât de pregătirea examenului clasei a VII-a, pentru care trebuia să mistui materii noi pentru mine, iar pentru bacalaureat să mă mulțumesc cu ce știam și să mă prezint la noroc. Nu mă îndoiam, că atât cât știam era de ajuns ca să trec ca câinele prin apă, şi n-aveam altă pretenție.

În primele zile am lucrat şi înainte şi după dejun, dar n-am putut rezista. Luasem gustul libertății și `munca silnică` continuă m-a dezgustat. Am rezervat diminețile pentru `școală` şi am închinat după-amiezele și serile explorării bibliotecilor. Călătoria mea nu a fost lungă nici pe acest teren, căci din primele zile am `descoperit` pe Balzac şi m-am oprit la dânsul.

La sfârșitul lui mai, o dată cu materia clasei am dat gata şi cele 45 de volume ale neîntrecutului analist. Opera lui Balzac mi-a răscolit sufletul, mai adânc încă decât filozofia germană şi exegezele marxiste”.

Doar șase zile pentru a pregăti examenul de bacalaureat

Pentru a intra în examenul de final de clasa a VII-a, tatăl lui Constantin Argetoianu a trebuit să facă unele intervenții înalte, deoarece fiul său lipsise la aproape toate cursurile din acel an. Examenul l-a trecut însă fără probleme, dar bacalaureatul era o altă problemă.

„Mă prezentasem la examenul de clasa a VII-a fără nici o teamă stăpân pe materie (…).

Cu bacalaureatul – preciza Argetoianu – chestia era ceva mai grea. N-am avut în totul decât șase zile să-l prepar, adică să revăd unele materii din cursul liceului pe care le neglijasem până la un punct.

Un moment m-am gândit că era totuși o obrăznicie să mă prezint și că era mai bine să amân încercarea până în toamna. În cele din urmă m-am hotărât totuşi să-mi încerc norocul; n-aveam nici o ambiție, îmi era indiferent să cad şi ideea să-mi încarc vacanțele cu o preparațiune metodică dar plicticoasă, mă otrăvea. M-am aruncat deci în apă și s-a întâmplat ceva neașteptat, am ieșit întâiul, cu media 9.86, cea mai mare medie obținută până atunci la examenul de bacalaureat!

Nu pot să zic că nu mi-a părut bine, dar adevărata mea recompensă a fost fericirea părinților mei! Işi regăsiseră copilul rătăcit și le revenise încrederea în mine! (…)

Strălucitul meu succes a umplut de mândrie întreaga familie, bunică-mea Otetelişanu mi-a dăruit un ceas de aur, un cronometru care n-a încetat să bată de 50 de ani, iar tată-meu şi mumă-mea s-au împăcat definitiv cu mine şi mi-au dăruit o mie de lei, sumă cu care nu mă întâlnisem până atunci, și m-au luat cu ei la băi”.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Constantin Argetoianu, despre Pacea de la București din 1913: „Ne jucasem de-a războiul dincolo de Dunăre, la Bucureşti ne-am jucat de-a Congresul de la Viena”

O mărturie neașteptată despre Ion C. Brătianu: „Trebuie să mărturisesc însă că…”

Sfaturile lui Titu Maiorescu pentru tânărul politician Constantin Argetoianu

Ambasadorul francez, Brătianu și războiul