Dramă la examenul de bacalaureat din 1888. „A vrut să se ucidă”

Adaugă descoperă.ro ca sursă preferată în Google

Examenul de bacalaureat este și o confruntare de orgolii care, din nefericire, a generat de-a lungul timpului tot felul de drame. Și nu de astăzi sau de ieri, ci aproape dintotdeauna. Un astfel de caz s-a întâmplat și la examenul de bacalaureat din anul 1888. Printre protagoniștii de atunci s-au numărat Constantin Argetoianu și Pompiliu Eliade.

La sfârșitul secolului al XIX-lea, absolvirea examenului de bacalaureat era o etapă crucială în dezvoltarea viitorilor intelectuali. Cum era de așteptat, apăreau și tot felul de orgolii și competiții între elevi.

• Cine sunt, de fapt, japonezii? O descoperire genetică majoră rescrie istoria
• În urmă cu 116 ani, Pământul trecea la o distanţă foarte mică pe lângă cometa lui…

Constantin Argetoianu a fost un caz aparte. Era să nu intre în examenul de bacalaureat pentru că nu susținuse examenul de final de clasa a VII-a. Atunci, examenul de maturitate se susținea după absolvirea clasei a VII-a. Numai că elevul Constantin Argetoianu, pe atunci în vârstă de 17 ani, în timpul clasei a VII-a a avut alte preocupări și a neglijat școala.

A participat la mișcările de stradă ce au avut loc în aceea perioadă împotriva guvernului liberal condus de Ion C. Brătianu și a „căzut” în patima lecturilor socialiste și filozofice. S-a trezit doar după „intervenția” energică a părinților.

„Un moment m-am gândit că era mai bine să amân încercarea până în toamnă”

Dacă pentru examenul de absolvire a clasei a VII-a s-a pregătit câteva luni, deoarece nu urmase deloc cursurile în timpul anului școlar, pentru examenul de bacalaureat a avut șase zile la dispoziție pentru a definitiva pregătirea.

„Mă prezentasem la examenul de clasa a VII-a fără nici o teamă, stăpân pe materie (…). Cu bacalaureatul chestia era ceva mai grea. N-am avut în totul decât șase zile să-l prepar, adică să revăd unele materii din cursul liceului pe care le neglijasem până la un punct.

Un moment m-am gândit că era totuși o obrăznicie să mă prezint și că era mai bine să amân încercarea până în toamnă. În cele din urmă m-am hotărât totuşi să-mi încerc norocul; n-aveam nici o ambiție, îmi era indiferent să cad şi ideea să-mi încarc vacanțele cu o preparațiune metodică, dar plicticoasă, mă otrăvea.

M-am aruncat deci în apă și s-a întâmplat ceva neașteptat, am ieșit întâiul, cu media 9.86, cea mai mare medie obținută până atunci la examenul de bacalaureat!”

„Succesul meu a determinat însă o dramă”

Succesul pe care l-a înregistrat Constantin Argetoianu a declanșat totuși o dramă. Pompiliu Eliade, un alt elev de la Liceul Sfântul Sava, s-a pregătit vreme de un an doar pentru a lua cea mai mare notă la Bacalaureat.

„Succesul meu – nota Argetoianu – a determinat însă o dramă, fără să vreau. Pompiliu Eliade urmase la Sf. Sava şi terminase liceul cu un an înaintea mea. Primul în clasă, tot timpul, îi mersese vestea prin toate școlile Bucureștilor și profesorii îl considerau ca un fenomen chemat la cel mai strălucit viitor.

În treacăt fie zis, maturul Pompiliu n-a ținut făgăduielile necoptului Eliade. Dar în momentul bacalaureatului toate privirile erau ațintite asupra lui, în lumea școlară. Urât, pocit, murdar, antipatic și cam fonf, nu trăia decât pentru carte, o tâmpea de dimineața până seara, și noaptea. N-avea altă ambiție decât `să iese` primul la toate examenele și la toate concursurile.

Ca să meargă la sigur, nu se prezentase în sesiunea din septembrie 1887 şi pierduse un an tot pregătindu-se pentru marele eveniment din iunie următor, care trebuia să-l consacre vedetă fără concurent a școlilor române. Lenea mea a fost nenorocirea lui. L-am bătut cu un punct”.

Examenul de latină

Departajarea la examenul de bacalaureat dintre Argetoianu și Eliade s-a făcut la proba de limbă latină. Argetoianu avusese un profesor de latină care pusese accentul de-a lungul timpului pe vorbirea latinei și mai puțin pe gramatică, lucru ce avea să îl avantajeze la examenul de bacalaureat.

„La limba latină. Am însemnat deja mai sus că neuitatul Lacroix făcuse din mine un adevărat latinist, adică tocmai contrariul: mă învățase să vorbesc latinește, dar lăsase moale de tot cu gramatica și cu regulile ei.

Bacalaureatul începea și atunci cu probe scrise, din care una era o temă latină. Examinatorul dicta textul pe romanește și candidații aveau două ceasuri ca să-l traducă pe latineşte.

Pe când dicta, eu am scris textul direct pe latinește și nu mai pot să uit capul lui Crăciunescu (profesorul examinator, n.r.) când m-am sculat, după ce ne-a spus `Băieți aveți două ceasuri ca să traduceți`, şi i-am adus hârtia mea. S-a uitat lung la mine și m-a întrebat ce vreau. `Am terminat, a fost modestul meu răspuns`. Nu-i venea să creadă. Nu făcusem nici o greșeală. Mi-a dat 10 cu distincție, mențiune nemaipomenită pe atunci”, preciza Constantin Argetoianu.

„Ajunsese profesor universitar și Director General al Teatrelor și, totuși, când mă întâlnea, îngălbenea”

Spre deosebire de Argetoianu, Pompiliu Eliade nu a tradus textul instant, ci a hotărât să se ajute de dicționar tocmai pentru a nu greși. Din nefericire pentru el, a făcut totuși o greșeală și a fost notat cu 9. Nota luată a generat o adevărată dramă, ce nu avea să fie uitată peste timp.

„Pompiliu s-a tâmpit două ceasuri, săracul, cu dicționarul şi mi se pare că a avut o greșeală. În tot ca cazul n-a căpătat decât un 9. Încolo toate notele noastre au fost identice şi acest singur punct de deosebire în favoarea mea l-a răpus.

După examene a vrut să se ucidă și nu i-a trecut necazul niciodată. Mulți ani mai târziu, ajunsese profesor universitar şi Director General al Teatrelor și, totuși, când mă întâlnea, îngălbenea. Cu câtă plăcere i-aș fi cedat o glorie cu care n-aveam ce face!”, își aducea aminte Argetoianu.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Examenul de Bacalaureat la 1888: „S-a întâmplat ceva neașteptat, am ieșit întâiul, cu media 9.86, cea mai mare medie obținută până atunci la examen”

Constantin Argetoianu, despre Pacea de la București din 1913: „Ne jucasem de-a războiul dincolo de Dunăre, la Bucureşti ne-am jucat de-a Congresul de la Viena”

Sfaturile lui Titu Maiorescu pentru tânărul politician Constantin Argetoianu

O mărturie neașteptată despre Ion C. Brătianu: „Trebuie să mărturisesc însă că…”