Care este diferența dintre înghețată și gelato? O lingură de desert cremos și dulce este una dintre marile mici plăceri ale vieții. Iar iubitorii de înghețată au de unde alege, fie că preferă înghețata clasică, fie delicioasa gelato. Deși ambele sunt preparate dintr-o bază de lapte, frișcă și zahăr, amestecate prin batere manuală sau mecanică, nu sunt chiar același lucru.
Care este diferența dintre înghețată și gelato? Înghețata conține, de obicei, mai multă grăsime, datorită unui raport mai mare de frișcă față de lapte. Totodată, este mai aerată și mai pufoasă, pentru că este bătută la viteză mare, ceea ce încorporează mai mult aer.
Gelato, pe de altă parte, are o bază cu mai mult lapte și mai puțină frișcă. Este descrisă adesea ca fiind mai densă, mai moale, cu arome mai intense și o textură uneori ușor elastică.
Desigur, acestea sunt caracteristici generale. În realitate, fiecare artizan poate crea propria rețetă de gelato sau înghețată, iar dacă vrem să fim foarte tehnici, „gelato” este pur și simplu cuvântul italian pentru „înghețată”, explică Food & Wine.
Înghețata clasică se prepară dintr-o bază de frișcă, lapte, zahăr și uneori ouă sau doar gălbenușuri. Această bază este apoi bătută într-o mașină specială, înainte de a fi adăugate alte ingrediente (nuci, bucăți de ciocolată etc.).
Conform Administrației pentru Alimente și Medicamente din SUA (FDA), înghețata trebuie să conțină cel puțin 10% grăsime din lapte, deși multe branduri ating procentaje între 14% și 25%. (Atenție: aici vorbim despre înghețata clasică, tare, nu despre soft-serve, care are doar 3-6% grăsime.)
Stilul poate varia: înghețata „à la française” include gălbenușuri de ou, în timp ce stilul american (Philadelphia) nu conține ouă deloc. În magazine mai poți găsi produse etichetate drept „frozen dairy dessert”, care au mai puțină grăsime sau prea mult aer (overrun) față de standardele FDA.
Deși cuvântul „gelato” înseamnă literalmente „înghețată” în italiană, cele două produse nu sunt același lucru. Gelato are, de regulă, doar 4-9% grăsime din lapte, ceea ce duce la o textură mai moale și mai densă, cu cristale de gheață mai mici.
Această textură i se datorează atât compoziției (mai mult lapte, mai puțină frișcă), cât și vitezei mai mici de batere, care introduce mai puțin aer. În plus, gelato este păstrat și servit la o temperatură mai ridicată decât înghețata clasică, ceea ce contribuie la senzația sa catifelată. De obicei, gelato nu conține ouă, dar uneori pot fi incluse.
În SUA nu există o reglementare oficială pentru gelato, însă în Italia, legea cere un minimum de 3% grăsime din lapte. Poți prepara gelato și acasă, folosind o mașină de înghețată setată pe modul de batere lentă.
În concluzie, diferențele dintre cele două produse sunt următoarele. Înghețata are mai multă grăsime, este mai aerată și servită mai rece. Gelato este mai densă, mai puțin grasă, bătută mai încet și păstrată mai la cald, ceea ce intensifică aroma. Frozen custard este o altă variantă, care conține întotdeauna gălbenușuri de ou și este extrem de densă, pentru că se încorporează foarte puțin aer.
Așadar, alegerea între înghețată și gelato ține de gust, textură și preferință, dar în ambele cazuri e garantată o experiență delicioasă.
Minciuna și mincinoșii: cum să-i depistezi, de ce mint și când este minciuna justificată?
Rețelele sociale ar putea afecta recuperarea după o accidentare. Iată de ce!
„Deconectarea” ar putea fi benefică și ne-ar putea ajuta să învățăm mai repede
Creierul are un ritm ascuns care ar putea dezvălui inteligența