Anne Frank, scriitoarea care a transpus Holocaustul prin ochii unui copil. Jurnalul scris în ascunzătoare

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Jurnalul lui Anne Frank, publicat sub titlul Jurnalul unei tinere fete, este considerat a fi una dintre lucrările literare importante ale secolului XX.

Scris de o fată evreică de doar 13 ani în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, jurnalul său – cuvinte așternute pe fugă în ascunzătoare – a devenit vocea eternă a tuturor victimelor Holocaustului.

• Cum a „pierdut” un stat american aproape două săptămâni din calendar în anul 1867?
• Asteroidul care a nimicit dinozaurii ar fi declanșat o epidemie a ciupercilor

Anne Frank s-a născut la 12 iunie 1929 în Frankfurt, Germania. În 1933, după venirea la putere a lui Hitler, familia Frank a emigrat în Olanda pentru a scăpa de persecuția nazistă. Însă în 1940, Olanda a fost ocupată de Germania, iar viața evreilor a devenit din ce în ce mai dificilă. În iulie 1942, după ce sora Annei, Margot, a primit un ordin de deportare, familia s-a ascuns într-o anexă secretă din Amsterdam, în cei doi ani petrecuți în locul lor secret, Anne scriind acest jurnal detaliat, o reflecție a fricii și incertitudinii vieții din ascunzătoare, dar și a gândurilor ei despre identitate, dragoste și visuri pentru viitor. De-a lungul celor doi ani trăiți în ascunzătoare, scrierile Annei au evoluat de la simple observații despre viața cotidiană la reflecții profunde asupra umanității.

Trădați în 1944, Anne și familia au fost deportați. Ea a murit de tifos în lagărul Bergen-Belsen în 1945. Singurul supraviețuitor, Otto Frank, a publicat jurnalul în 1947 sub titlul Het Achterhuis („Anexa Secretă”).

După moartea lui Otto în 1980, drepturile de autor au fost moștenite de Fundația Anne Frank din Basel, Elveția, și de Institutul Neerlandez pentru Documentarea de Război (NIOD), organizații care gestionează publicarea și distribuirea jurnalului în întreaga lume.

Drepturile de autor asupra jurnalului ar fi trebuit să expire în 2016 (70 de ani după moartea Annei), dar Fundația Anne Frank a argumentat că Otto Frank este co-autor datorită editării manuscrisului, prelungind protecția până în 2050.

Această decizie a stârnit controverse, mulți afirmând că Anne Frank este singura autoare a jurnalului și că utilizarea tatălui ei în calitate de co-autor este o manipulare legală. În 2016, o organizație franceză a pus la îndoială această prelungire a drepturilor de autor, dar un tribunal francez a decis în favoarea fundației, menținând drepturile până în 2050.

Jurnalul Annei Frank a fost expus în numeroase muzee din întreaga lume, devenind o atracție turistică importantă. Cel mai cunoscut loc asociat cu jurnalul este Casa Annei Frank din Amsterdam, care a fost transformată într-un muzeu în 1960. Aici, vizitatorii pot vedea anexa secretă unde Anne și familia ei s-au ascuns, precum și obiecte personale, fotografii și, desigur, pagini din jurnal.

Deși expunerea jurnalului în muzee servește educației, unii critici consideră comercializarea memoriei Holocaustului lipsită de respect. De exemplu, în 2018, o expoziție cu realitate virtuală a fost acuzată că trivializează suferința victimelor Holocaustului. Pe de altă parte, însă, susținătorii expunerii jurnalului în muzee argumentează că aceasta este o modalitate esențială de a educa publicul, de a păstra memoria Holocaustului, și un instrument puternic pentru a transmite lecțiile istoriei generațiilor viitoare.

Jurnalul Annei Frank a fost tradus în peste 70 de limbi și a vândut peste 30 de milioane de exemplare în întreaga lume. În România, jurnalul a fost publicat pentru prima dată în 1991.

8 iulie 1942: La ora trei (Hello plecase, dar trebuia să se întoarcă mai târziu), a sunat soneria. Nu am auzit-o, pentru că eram pe balcon, citind la soare. Puțin după aceea, Margot a apărut în ușa bucătăriei, arătând foarte agitată. „Tata a primit o citație de la SS”, mi-a șoptit. „Mama s-a dus la domnul van Daan”. (Domnul van Daan este asociatul tatălui și un bun prieten.) Am rămas șocată. O citație: toți știu ce înseamnă. Îmi imaginam tabere de concentrare și celule de izolare. Cum l-am putea lăsa pe tată să meargă spre un astfel de destin? „Desigur că nu va merge”, a spus Margot în timp ce o așteptam pe mama în living. Mama s-a dus la domnul van Daan să întrebe dacă putem să ne mutăm mâine în ascunzătoare. Van Daans vin cu noi. Vom fi în total șapte. Tăcere… Nu puteam vorbi. Gândul că tatăl era în vizită la cineva din spitalul evreiesc, complet neștiutor despre ce se întâmplă, așteptarea mamei, căldura, suspansul – toate acestea ne-au redus la tăcere.”

(Hello se referă probabil la Hermann van Pels, cunoscut sub numele de „van Daan” în jurnalul Annei Frank. Unele traduceri păstrează porecla „Hello” din textul original. Hermann van Pels a fugit din Germania în Olanda în 1937 pentru a scăpa de persecuția nazistă. El a fost partenerul de afaceri al lui Otto Frank (tatăl Annei) și, împreună cu familia sa, s-a ascuns în Anexa Secretă din Amsterdam în 1942.

Surse:

https://webshop.annefrank.org/en/anne-frank-the-diary-of-a-young-girl-english.html

https://www.britannica.com/topic/The-Diary-of-a-Young-Girl

https://www.theguardian.com/books/2013/may/07/anne-frank-diary-us-schools-censorship

Vă mai recomandăm să citiți și

Cea mai vârstnică supraviețuitoare a Holocaustului a murit la vârsta de 113 ani

Un supraviețuitor al Holocaustului a murit într-un subsol din orașul asediat Mariupol

Critici în Germania după dezvelirea unei lucrări de artă ce ar conţine cenuşa unor victime ale Holocaustului

Cel care a trădat-o pe Anne Frank și familia sa, în sfârșit identificat după 77 de ani