Astronomii au folosit satelitul cu raze X XRISM pentru a observa vânturile cosmice puternice din jurul unei stele neutronice, o descoperire care ar putea fi un „punct de cotitură” în fizică.
Astronomii au observat vânturile cosmice puternice din jurul unei stele neutronice. Echipa a identificat diferențe surprinzătoare între vânturile generate de discurile de acreție din jurul stelelor neutronice și cele produse de discurile care hrănesc găuri negre supermasive.
Aceste structuri sunt formate din gaze și praf care se rotesc și cad spre obiectele compacte, dar în același timp generează fluxuri de materie care se împrăștie în spațiu. Înțelegerea acestor procese ar putea dezvălui nu doar cum se hrănesc stelele neutronice și găurile negre, ci și cum acestea influențează mediul cosmic din jurul lor.
Cercetătorii au analizat sistemul GX13+1, aflat la circa 23.000-26.000 de ani-lumină, folosind instrumentul Resolve al lui XRISM. Acesta a oferit o rezoluție fără precedent, permițând măsurători detaliate ale luminii X emise. Spre surprinderea echipei, chiar înainte de începerea observațiilor, steaua s-a luminat brusc, probabil depășind limita Eddington, pragul teoretic peste care radiația emisă împinge materia înapoi, declanșând vânturi cosmice.
Deși se așteptau la viteze de până la 30% din viteza luminii, vântul observat curgea cu „doar” 1 milion km/h, de 800 de ori viteza sunetului pe Pământ. În schimb, era extrem de dens și uniform, spre deosebire de vânturile „aglomerate” ale găurilor negre supermasive. „Este uimitor cât de lent și de gros este acest vânt. Ca și cum am privi Soarele printr-o ceață groasă”, a explicat Chris Done, coordonatorul studiului.
Diferențele par să țină de temperatura și de natura radiației: discurile găurilor negre uriașe emit în ultraviolete, care interacționează mai eficient cu materia, accelerând vânturile; în schimb, discurile stelelor neutronice emit mai ales în raze X, care au energie mai mare dar împing materia mai puțin eficient.
Rezultatele ar putea remodela înțelegerea interacțiunii dintre radiație și materie în jurul celor mai extreme obiecte din Univers și ar pregăti terenul pentru viitoare misiuni, precum NewAthena, de la ESA (lansare planificată în 2037), ce va fi cel mai mare observator cu raze X construit vreodată, notează Space.com.
Studiul a fost publicat în Nature.
Roverul Perseverance a descoperit o rocă ce seamănă cu o cască medievală pe Marte
Începutul unei noi ere: Astronomii au descoperit cea mai strălucitoare explozie radio rapidă
Test de cultură generală. Ce viteză de rotație are Pământul?