Vântul solar ar produce apă, mai precis molecule de apă, pe Lună, sugerează un nou experiment coordonat de NASA.
Vântul solar ar produce apă pe Lună. Cercetătorii au detectat urme de molecule de apă, dar și de hidroxil (OH), o componentă a apei, pe suprafața Lunii, în cadrul mai multor misiuni spațiale. Deși originea acestei ape a rămas un mister, teoriile anterioare indicau posibilități precum activitatea vulcanică, emanările din regolitul selenar (amestecul de rocă și praf de la suprafață) sau ciocnirile cu micrometeoriți.
Însă noul studiu, publicat în revista JGR Planets, explorează o altă ipoteză: că vântul solar este responsabil pentru apariția apei. Acest vânt este un flux continuu de particule încărcate electric, care pornesc din Soare cu viteze de peste 1,6 milioane de km/h. Acesta bombardează tot ce întâlnește în Sistemul Solar, inclusiv Pământul, unde provoacă spectaculoasele aurore polare. Spre deosebire de Pământ, protejat de un câmp magnetic puternic, Luna are un câmp magnetic slab și fragmentat, așa că este mult mai expusă.
Apa este formată din atomi de oxigen și hidrogen. Solul selenar conține mult oxigen, dar foarte puțin hidrogen. În schimb, vântul solar este plin de protoni, adică atomi de hidrogen lipsiți de electroni. Acești protoni lovesc suprafața selenară, „fură” electroni din regolit și se transformă în hidrogen capabil să formeze molecule de apă.
NASA a observat un detaliu interesant: cantitatea de apă de pe Lună urmează un ciclu zilnic. Zonele încălzite de Soare eliberează apă sub formă de vapori, în timp ce regiunile reci o păstrează. Dacă apa ar proveni doar din impacturi cu micrometeoriți, am vedea o scădere treptată a acesteia în zonele calde, până la următoarele coliziuni. Dar, surprinzător, nivelul apei revine la aceleași valori în fiecare zi, semn că vântul solar ar putea reface constant această apă pierdută, scrie Live Science.
Pentru a verifica ipoteza, cercetătorii au recreat în laborator condițiile de pe Lună, folosind mostre de sol selenar aduse de misiunea Apollo 17, din 1972. Au construit un accelerator de particule miniatural într-un mediu vidat, cu ajutorul căruia au bombardat solul cu particule asemănătoare celor din vântul solar timp de mai multe zile, echivalentul a 80.000 de ani de expunere pe Lună. Rezultatul? Compoziția chimică a solului s-a modificat, iar apa a fost detectată în probe unde înainte nu exista.
„Ce e fascinant e că, folosind doar sol selenar și un ingredient de bază venit de la Soare, hidrogenul, care e permanent emis în spațiu, se poate forma apă”, a declarat Li Hsia Yeo, coordonatoarea studiului și cercetătoare la NASA Goddard Space Flight Center.
Această descoperire ar putea fi crucială pentru viitoarele misiuni cu astronauți, spun cercetătorii. De exemplu, gheața de apă de la polul sudic al Lunii ar putea deveni o resursă importantă pentru exploratori.
Mai mult, studiul oferă indicii valoroase despre cum interacționează vântul solar și cu alte corpuri cerești fără atmosferă sau câmp magnetic. Înțelegerea acestor procese ne poate ajuta să descoperim cum se formează sau se distruge apa, un element esențial pentru viață, în diferite colțuri ale Sistemului Solar.
Test de cultură generală. Ce este „pulsul Pământului”?
Cele mai puternice explozii din Univers ar putea dezvălui de unde provine aurul
Ce anume a despărțit Africa de America de Sud? Iată ce spun cercetările!
Ar putea oamenii vreodată să terraformeze planeta Marte? Iată ce a demonstrat un nou studiu!