Cel mai mare muzeu al ceasurilor din lume

Situat undeva la poalele munților elvețieni Jura, Muzeul Internațional Al Orologeriei (Musée international d’horlogerie sau MIH) din La Chaux-de-Fonds, se mândrește cu cea mai mare colecție de ceasuri din lume. De la cadrane solare la ceasuri atomice de ultimă generație, toate epocile sunt reprezentate prin obiecte cu o mare varietate de origini. Muzeul găzduiește peste 4.500 de piese de colecție, dintre care 2.700 de ceasuri de mână și de buzunar și aproximativ 700 de ceasuri de perete, inclusiv piese de lux și obiecte de prestigiu care formeză împreună o cronică vie a căutării omenirii de a stăpâni timpul.

Fondat în 1902 și inaugurat în actuala sa clădire avangardistă în 1974, muzeul atrage anual cercetători, colecționari și mii de turiști curioși. Deținut și administrat de orașul La Chaux-de-Fonds – un sit din Patrimoniul Mondial UNESCO recunoscut pentru urbanismul său orologier – MIH îmbină arta, știința și istoria într-o narațiune fascinantă.

Supranumit și „leagănul orologeriei elvețiene”, muzeul își datorează reputația globală secolelor de inovație. Cu toate acestea, MIH pune în valoare această moștenire prin conservarea a peste 4.500 de instrumente de măsurare a timpului care acoperă o perioadă de 500 de ani. Colecția include ceasuri astronomice din epoca Renașterii, ceasuri de buzunar din secolul al XVIII-lea împodobite cu miniaturi din email și piese contemporane avangardiste care redefinesc frontierele mecanicii. Printre comorile coroanei sale se află Pendula Sympathique creată în 1795 de ceasornicarul și inventatorul franco – elvețian Abraham-Louis Breguet (fondatorul companiei Breguet, în prezent o divizie de ceasuri de lux a grupului elvețian Swatch), un mecanism ce înfășoară și reglează automat un ceas de buzunar complementar – un prodigiu tehnic care continuă să uluiască specialiștii și în zilele noastre.

(Pendula Sympathique este considerată una dintre cele mai ingenioase invenții ale lui Breguet, funcționând ca un sistem simbiotic între ceasul de masă și cel de buzunar – o inovație care a inspirat tehnologii moderne de sincronizare).

Muzeul găzduiește, de asemenea, ceasul maritim nr. 6 al lui Ferdinand Berthoud (om de știință, maestru ceasornicar la Paris în 1753 și ceasornicar-mecanic numit de rege), un cronometru maritim din secolul al XVIII-lea care a revoluționat navigația, permițând calcularea precisă a longitudinii.

Proiectată de arhitecții Pierre Zoelly, Georges-Jacques Haefeli și Léonard Morandi, structura din beton a MIH contrastează puternic cu ceasurile ornamentate și ornamentale din interior. Dispunerea labirintică a clădirii, cu rampele în spirală și pasarelele suspendate, evocă trecerea implacabilă și neliniară a timpului. Lumina naturală se revarsă prin luminatoarele geometrice, punând în valoare piese emblematice precum Ceasul Farnese (1610) – un glob ceresc sofisticat ce cartografia mișcările planetare – sau Jaeger-LeCoultre Atmos, un miracol al mecanicii care se alimentează din variațiilor infime de temperatură și presiune atmosferică, menținând o acuratețe cronometrică de-a lungul deceniilor.

Această îndrăzneală arhitecturală reflectă spiritul La Chaux-de-Fonds însuși – un oraș reconstruit în secolul al XIX-lea după un incendiu devastator, pe baza unui sistem grilă, pentru a maximiza lumina soarelui pentru fabricanții de ceasuri.

Muzeul comemorează, de asemenea, tragedii, cum ar fi „criza cuarțului” din 1970, atunci când ceasurile electronice accesibile aproape au decimat industria ceasurilor mecanice din Elveția. Exponatele reprezentative acestei epoci prezintă tacticile de supraviețuire ale unor mărci precum Swatch, ale căror ceasuri colorate și de unică folosință au revitalizat sectorul prin îmbinarea prețului accesibil cu precizia elvețiană – o lecție de adaptabilitate cu rezonanță mult dincolo de orologerie.

În incinta acestui muzeu, vizitatorii îi pot vedea pe meșterii ceasornicari ai instituției în timp ce modelează micile minuni mecanice – o oportunitate rară de a asistă la dansul precis al tradiției și al inovației.

Ceasul astronomic din Passemant (1754), o capodoperă aurită care prezice eclipsele de lună, este una dintre atracțiile instituției. Creat pentru Ludovic al XV-lea, orologiul Passemant a fost primul mecanism european care integra calendare perpetue și ecuația timpului – o revoluție care l-a inspirat chiar și pe Breguet în proiecte ulterioare.

Surse:

https://www.myswitzerland.com/en/experiences/international-clock-museum/

https://www.mih.ch/en/temporary-exhibitions/man-and-time/

Vă mai recomandăm să citiți și:

Muzeul apei de la robinet

Muzeul de artă nereușită. Celebrarea frumuseții în creații urâte

Muzeul Internațional de Criptozoologie

Savitsky, muzeul ascuns care l-a păcălit pe Stalin. Cum a salvat un sovietic 90.000 de opere de artă