Abraham Maslow, omul care ne-a arătat cum să ne împlinim potențialul. „Scopul principal al psihoterapiei ar trebui să fie integrarea sinelui”

Abraham Maslow (1908 – 1970) a fost un pionier al psihologiei umaniste, o figură care a revoluționat modul în care înțelegem complexitatea nevoilor umane și a pus bazele unei teorii care a devenit o paradigmă în multe domenii: ierarhia nevoilor. Contribuția sa fundamentală nu a constat doar în a descrie ce ne motivează, ci în a evidenția importanța autoactualizării, ideea că fiecare ființă umană deține un potențial unic, care așteaptă să fie descoperit și atins, cu condiția să i se asigure mediul și resursele necesare.

Născut la 1 aprilie 1908 în Brooklyn, New York, Abraham Harold Maslow a făcut parte dintr-o familie de emigranți evrei din Rusia, crescând într-un mediu ostil și, din cauza originilor sale, fiind adesea marginalizat și izolat. Acest sentiment de singurătate, combinat cu o relație tensionată cu părinții săi (tatăl, o figură autoritară, iar mama, o persoană rece și abuzivă emoțional), l-a îndreptat pe Maslow către refugiul cărților.

• Cercetătorii au rezolvat un mister vechi de 100 de ani despre un fenomen care ne influențează…
• Un studiu a descoperit cauza pentru o ploaie chimică misterioasă care tot cade peste întreaga planetă

Se spune că a ajuns să-și deteste atât de mult mama, încât a jurat că nu va lăsa nimic din ceea ce a reprezentat ea să-l influențeze. Și tocmai dorința de a crea o lume mai bună, opusă realității dureroase pe care o trăise, avea să devină motorul cercetărilor sale ulterioare.

A urmat Liceul Boys High School, apoi City College of New York, unde a studiat dreptul pentru o scurtă perioadă, cedând presiunii tatălui său. Cu toate acestea, pasiunea pentru psihologie l-a determinat să renunțe la drept și să se transfere la Universitatea Wisconsin-Madison unde, sub îndrumarea renumitului psiholog Harry Harlow, a obținut doctoratul în 1934, dedicându-și primii ani de cercetare studiului comportamentului animal.

De la maimuțe la autoactualizare

La începutul carierei sale, Maslow a fost profund influențat de psihanaliza lui Freud (o teorie care accentua importanța inconștientului, a impulsurilor sexuale și a conflictelor din copilărie) și de psihologia gestaltistă (o abordare care studia percepția și experiența umană ca întreguri organizate, nu doar ca sumă de părți), dar a simțit că aceste abordări erau incomplete. Ele se concentrau pe laturile patologice ale minții umane, pe traume și pe condiționarea externă, ignorând complet potențialul de creștere, fericire și creativitate.

Astfel, în anii 1940 și 1950, Maslow a început să-și contureze propria viziune: psihologia umanistă pe care a numit-o „a treia forță” în psihologie, alături de psihanaliză și behaviorism. Această nouă perspectivă respingea ideea că omul este controlat doar de instincte sau de mediu. În schimb, Maslow a susținut cu tărie că avem o tendință naturală spre creștere, spre realizare și spre împlinirea de sine.

Ierarhia nevoilor

Cea mai cunoscută și influentă contribuție a lui Maslow este, fără îndoială, ierarhia nevoilor, reprezentată printr-o piramidă cu cinci niveluri. Această structură, publicată pentru prima dată în lucrarea sa din 1943, A Theory of Human Motivation, a oferit o hartă a motivației umane, de la cele mai elementare nevoi până la cele mai înalte aspirații.

• Nevoile fiziologice: La baza piramidei se află supraviețuirea de bază, mai exact nevoia de aer, mâncare, apă, somn și adăpost. Fără satisfacerea acestor nevoi, nicio altă aspirație nu poate prinde contur.
• Nevoile de siguranță: Odată ce nevoile fiziologice sunt împlinite, omul caută stabilitate, protecție, ordine și un mediu predictibil, liber de pericole fizice sau emoționale.
• Nevoile de apartenență și dragoste: Acestea includ nevoia de a avea relații de prietenie, de a face parte dintr-un grup și de a simți iubire și afecțiune. Maslow a susținut că, fără aceste conexiuni, oamenii se pot confrunta cu singurătate și depresie.
• Nevoile de stimă: La acest nivel, motivația este legată de respectul de sine și de respectul celorlalți. Omul caută recunoaștere, apreciere și sentimentul de a fi valoros și competent.
• Autoactualizarea: Vârful piramidei, autoactualizarea, este apogeul potențialului uman. Maslow a descris-o ca fiind dorința de a deveni „tot ceea ce ești capabil să devii”, un proces continuu de a-ți valorifica talentele, de a-ți urma pasiunile și de a trăi o viață autentică și împlinită.

Maslow a susținut că pentru a ajunge la nivelurile superioare trebuie mai întâi să satisfaci nevoile de bază. Teoria sa a avut un impact uriaș nu doar în psihologie, ci și în domenii diverse precum educația, managementul, marketingul și terapia.

Experiențele de vârf („peak experiences”) reprezintă una dintre cele mai fascinante descoperiri ale lui Maslow. Sunt acele clipe rare, dar intense, în care omul se simte complet absorbit, plin de sens și în perfectă armonie cu universul. Aceste momente pot apărea spontan, fie în fața frumuseții naturii, în timpul unei realizări creative, într-o conexiune profundă cu altă ființă umană sau chiar în meditație. Maslow le descria ca pe stări de extaz autentic, în care timpul pare să dispară, iar persoana experimentează o claritate mentală și o unitate interioară de neegalat. Spre deosebire de fericirea efemeră, experiențele de vârf lasă o amprentă durabilă, contribuind la creșterea personală și la apropierea de autoactualizare. Ele nu sunt rezervate doar unor „super-oameni”, ci sunt accesibile oricui, deși unii indivizi – cei mai deschiși, creativi și spirituali – le trăiesc mai frecvent. Prin această teorie, Maslow a evidențiat o dimensiune transcendentă a psihicului uman, oferind o alternativă optimistă la viziunile reducționiste ale psihologiei tradiționale.

Abraham Maslow a murit la 8 iunie 1970, la vârsta de 62 de ani, în urma unui atac de cord. Deși a trăit o viață relativ scurtă, ideile sale continuă să inspire milioane de oameni.

Așadar, Abraham Maslow ne-a învățat că împlinirea începe cu satisfacerea treptată a nevoilor de bază – de la hrană și siguranță până la iubire și stima de sine – pentru a ajunge la autoactualizare, stadiul în care ne descoperim cel mai autentic potențial. El a arătat că fericirea adevărată vine nu doar din supraviețuire, ci din creștere continuă, creativitate și conexiuni profunde cu lumea din jur. Cheia? A recunoaște că suntem ființe complexe, însetate nu doar de succes, ci și de sens, iar această călătorie spre împlinire este, în sine, esența umanității noastre.

Surse:

https://www.simplypsychology.org/maslow.html

https://www.britannica.com/biography/Abraham-H-Maslow

https://positivepsychology.com/abraham-maslow/

Vă mai recomandăm să citiți și:

Psihologia respectului. De la filosofia lui Kant la cercetările în neuroștiință: cum recunoașterea demnității celuilalt ne modelează mintea, relațiile și societatea

Mintea Medievală: o redescoperire a gândirii psihologice și a precursorilor psihoterapiei în Evul Mediu

Cum să știi că ai găsit psihologul potrivit: 5 semne cheie

William James, părintele psihologiei americane. „Nu există fericire fără acțiune”