Astronomii au descoperit că sateliții înghețați ascund o geologie violentă

Un nou studiu dezvăluie modul în care mișcarea straturilor de gheață de pe sateliții înghețați poate provoca schimbări dramatice de presiune, uneori suficiente pentru a fierbe oceanele lor ascunse.

Planetele exterioare ale Sistemului Solar sunt însoțite de numeroși sateliți acoperiți cu straturi groase de gheață. Câțiva dintre acești sateliți, inclusiv Enceladus al lui Saturn, conțin oceane de apă lichidă prinse între suprafețele lor înghețate și interioarele stâncoase. Aceste mări ascunse le fac unele dintre cele mai promițătoare locuri din sistemul solar pentru căutarea vieții extraterestre.

Potrivit unui studiu publicat în Nature Astronomy, cercetătorii încep să descopere ce s-ar putea întâmpla sub exteriorul înghețat al acestor lumi îndepărtate și cum s-a dezvoltat gama largă de structuri geologice văzute pe suprafața lor.

Pe Pământ, activitatea geologică rezultă din mișcarea și topirea rocilor aflate mult sub suprafața sa. În schimb, geologia sateliților înghețați este modelată de comportamentul apei și al straturilor înghețate, scrie SciTechdaily.

Aceste lumi îndepărtate câștigă căldură internă din forțele mareice create de planetele pe care le orbitează. Interacțiunile dintre mai mulți sateliți pot schimba intensitatea acestei încălziri în timp. Când încălzirea mareică devine mai puternică, stratul de gheață se poate topi și se poate subția; când încălzirea scade, stratul de gheață se îngroașă din nou.

Schimbări dramatice de presiune

Cercetătorii au analizat ce se întâmplă atunci când stratul de gheață se topește de la bază. Aceștia au ajuns la concluzia că acest lucru ar putea provoca, de fapt, fierberea oceanului.

Asta se întâmplă deoarece, pe măsură ce gheața se topește în apă lichidă mai puțin densă, presiunea scade.

Oamenii de știință au calculat că, cel puțin pe cei mai mici sateliți înghețați, cum ar fi Mimas și Enceladus (ai lui Saturn) sau Miranda (satelit al lui Uranus), presiunea ar putea scădea suficient de mult pentru a atinge punctul triplu la care gheața, apa lichidă și vaporii de apă pot coexista.

Imaginile lui Miranda de la sonda spațială Voyager 2 arată zone distincte de creste și stânci numite coronae. Fierberea oceanului ar putea explica modul în care s-au format aceste caracteristici.

Ce provoacă fierberea oceanelor?

Mimas pare să fie inactiv din punct de vedere geologic, dar o oscilație în mișcarea sa sugerează prezența unui ocean.

Dimensiunea acestor sateliți este importantă. Pe sateliții înghețați mai mari, cum ar fi Titania, un alt satelit al lui Uranus, scăderea presiunii cauzată de topirea gheții ar provoca crăparea stratului de gheață înainte de atingerea punctului triplu pentru apă, a calculat echipa.

Autorii constată că geologia satelitului ar putea fi produsul unei perioade de subțiere a stratului de gheață, urmată de reîngroșare.

Înțelegerea proceselor geologice pe acești sateliți ne poate ajuta să vedem de ce au anumite caracteristici.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Satelitul TESS a detectat două noi exoplanete bizare de dimensiunea lui Jupiter

Astronomii anunță o descoperire neașteptată pe unul dintre sateliții naturali ai planetei Saturn

Un studiu sugerează că viața ar putea exista pe unul dintre sateliții lui Saturn

Un satelit NASA mort de aproape 60 de ani a emis brusc o explozie epică de energie