Dependența de iubire este tulburare reală sau etichetă înșelătoare?

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Conceptul de „dependență de iubire” revine în atenție odată cu publicarea memoriilor scriitoarei Elizabeth Gilbert. Autoarea descrie cum relația ei intensă cu prietena Rayya Elias, aflată în stadiu terminal de cancer, a împins-o spre comportamente extreme, pe care le interpretează ulterior ca semne ale unei dependențe emoționale. Gilbert se identifică drept „dependentă de iubire și de sex” și explorează fenomenul prin introspecție și în comunități de tip 12 pași, precum Sex and Love Addicts Anonymous.

Noțiunea de dependență de iubire este studiată de decenii, însă rămâne controversată. Specialiștii dezbat dacă termenul „dependență” descrie cu adevărat un tip maladiv de fixare romantică sau dacă, mai degrabă, este vorba despre tulburări de atașament, limite slabe și disfuncții relaționale, arată The Guardian.

„Unii oameni nu sunt dependenți, ci doar se confruntă cu lipsa limitelor sau cu fuziunea emoțională”, spune terapeuta Erin Davidson. Alți experți atrag atenția că eticheta poate deveni stigmatizantă sau poate fi folosită pentru a justifica comportamente abuzive.

O formă de dependență comportamentală

Totuși, studiile recente tratează dependența de iubire ca pe o formă de dependență comportamentală, similară cumpărăturilor compulsive sau dependenței de jocuri video. Un sondaj din 2023 estimează că aproximativ 3% dintre americani ar prezenta astfel de trăsături. Caracteristicile includ nevoia constantă de conexiune romantică, frica intensă de abandon, gândurile obsesive despre persoana iubită, folosirea relației pentru reglarea emoțiilor și perturbarea vieții cotidiene.

Deși simptomele pot fi severe, dependența de iubire nu este recunoscută oficial, așa că nu există criterii standard de diagnostic sau tratament. Cercetătorii explică totuși că plăcerea romantică activează circuitele de dopamină și oxitocină, similare consumului de substanțe.

„A fi îndrăgostit este similar unei euforii”, spune profesorul Brian Earp.

Cauzele sunt variate: traume din copilărie, neglijență emoțională, anxietate, tulburări de atașament sau predispoziții neurobiologice. Multe persoane afectate prezintă și alte complicații, cum ar fi ADHD, OCD, depresie sau dependențe de substanțe. Pentru unii, schimbarea partenerilor sau intensificarea pasiunii devin forme de autoliniștire.

Încă din Antichitate, se avertiza cu privire la iubiri distructive

În lipsa unor protocoale oficiale, recuperarea se bazează pe terapie, grupuri de sprijin și învățarea unor modele sănătoase de relaționare. Comunitățile 12 pași oferă structură și sprijin, deși nu sunt potrivite pentru toți. Scopul nu este abstinența, ci formarea unor relații stabile și echilibrate. De obicei, participanții sunt încurajați să evite comportamentele compulsive timp de un an înainte de a intra într-o nouă relație.

Gilbert descrie în cartea sa perioada de „sevraj” emoțional: luni întregi de singurătate și recalibrare, până când intensitatea romantică este înlocuită cu satisfacții mai liniștite și cu acceptare de sine. De altfel, încă din Antichitate, se avertiza cu privire la iubiri distructive, recomandându-se distanță, reflecție și reconectare cu propriile resurse interioare.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Cum facem iubirea să reziste până la adânci bătrâneți?

Evitantul emoțional: cum iubește cineva care se teme de iubire

Iubire, scandal și libertate. D.H. Lawrence, scriitorul care a schimbat sexualitatea în literatură

10 filme de iubire care merită văzute. Povești de neuitat, regizori geniali și premii Oscar