(P) Un derivat al vitaminei descoperite în 1913 este astăzi cel mai studiat ingredient antirid

Dacă te uiți la rafturile cu produse antirid, ai impresia că totul e nou, revoluționar și abia apărut. Puține etichete îți spun, de fapt, că în spatele unuia dintre cele mai studiate ingrediente stă o vitamină descrisă pentru prima dată în urmă cu mai bine de un secol. E vorba de vitamina A și de retinol, care au ajuns să fie, în timp, un fel de obsesie a dermatologiei atunci când vine vorba despre îmbătrânirea pielii.

În 1913, doi biochimiști americani, au izolat pentru prima dată o substanță liposolubilă esențială pentru supraviețuire din gălbenușul de ou și ulei de ficat de cod. Au numit-o factor A, care mai târziu a devenit vitamina A. Descoperirea lor a demonstrat că absența acestui compus din dietă duce la cecitate nocturnă, probleme de creștere și vulnerabilitate la infecții. Nimeni nu se gândea atunci că un derivat al acestui nutrient va deveni, 7 decenii mai târziu, cel mai studiat ingredient antirid din istoria dermatologiei.

• (P) Ce indică popularitatea Bitcoin despre direcția economiei românești
• (P) Călătorie de Neuitat prin România: București – Râmnicu Vâlcea

Abia mai târziu s-a stabilit structura chimică, s-a izolat molecula și s-a ajuns la termenul de retinol pentru forma ei alcoolică. De aici înainte, vitamina A a devenit interesantă nu doar pentru nutriționiști, ci și pentru oftalmologi, imunologi și, în timp, dermatologi. S-a văzut că are rol în vedere, în integritatea mucoaselor, în imunitate, dar și în modul în care se comportă celulele pielii la lumină, traumă sau infecții.

O analiză amplă publicată în 2025, care a comparat mai multe substanțe pentru fotoîmbătrânire, a arătat că retinolul și tretinoinul se află printre opțiunile cu cele mai bune rezultate pentru reducerea ridurilor, în special a celor pronunțate, dar și pentru hiperpigmentare și rugozitate.

Mecanismul care a fascinat comunitatea științifică

Când citești etichete, nu vezi vitamina A, ci o familie întreagă de derivați: retinoizi. Printre ei se află și substanța folosită cel mai des în cosmeticele antirid, retinolul. În limbaj de laborator este un alcool derivat din vitamina A, iar pe etichetele produselor apare adesea ca substanța denumită retinol, tocmai pentru a o distinge de alte forme mai puternice, folosite în medicamente.

Dermatologia s-a concentrat asupra acestor derivați pentru că influențează direct modul în care se regenerează pielea. În prezent, retinoizii sunt printre cei mai utilizați și mai studiați compuși anti-îmbătrânire topici, cu capacitatea de a reduce liniile fine și de a îmbunătăți textura pielii. Nu toate formele sunt la fel: acidul retinoic (medicament, pe rețetă) rămâne cel mai puternic compus, în timp ce retinolul, prezent în cremele obișnuite, este mai blând, dar are nevoie de timp și consistență pentru a produce rezultate.

Cum acționează retinolul în pielea ta

Odată aplicat, retinolul nu acționează singur, ci este transformat în retinoic în interiorul pielii. Această formă activă se leagă de receptori din nucleul celulelor și influențează expresia unor gene implicate în proliferarea keratinocitelor, sinteza de colagen și repararea matricei dermice. Studiile de laborator și cele pe piele umană arată că retinoizii pot îngroșa ușor epidermul, pot stimula fibroblastele să producă mai mult colagen și pot reduce activitatea enzimelor care îl degradează (metalloproteinaze).

În zona pigmentului, retinoizii ajută la o distribuție mai uniformă a melaninei, motiv pentru care sunt folosiți și în formule pentru pete solare sau hiperpigmentări discrete. Totuși, această accelerare a mișcării celulare explică de ce la început pot apărea roșeață, descuamare și senzație de uscăciune. Pielea, practic, este împinsă să lucreze mai repede, iar perioada de adaptare poate fi inconfortabilă, mai ales dacă bariera cutanată nu este în cea mai bună formă.

Limite, precauții și câteva mituri de lămurit

Popularitatea retinolului a venit la pachet și cu o serie de mituri. Unul dintre ele este că „subțiază pielea”. Datele actuale arată dimpotrivă că, pe termen lung, retinoizii tind să îngroașe ușor dermul și să crească densitatea de colagen, în timp ce pot subția stratul superficial de celule moarte, ceea ce dă impresia de piele mai fină. Senzația de fragilitate și roșeață din primele săptămâni ține mai mult de iritație și de adaptare, nu de o pierdere reală de grosime a pielii.

Asta nu înseamnă însă că ingredientul e lipsit de riscuri. Persoanele cu dermatită atopică, rozacee sau barieră cutanată foarte compromisă pot reacționa neplăcut chiar și la concentrații mici și au nevoie de un plan făcut împreună cu dermatologul, uneori fără retinoizi deloc. Femeilor însărcinate li se recomandă în continuare prudență maximă și evitarea produselor cu retinoizi, chiar dacă studiile pe aplicațiile topice nu au confirmat un risc clar, tocmai pentru că nu există suficiente date de siguranță.

În plus, orice rutină care include retinol are sens doar dacă este dublată de protecție solară serioasă ziua, altfel lucrezi împotriva propriei pieli: stimulezi repararea noaptea și o expui fără protecție la factorul care produce cea mai mare parte din îmbătrânirea prematură, radiațiile UV.

Dincolo de promisiunile de pe ambalaje, retinolul rămâne un instrument interesant, născut dintr-o vitamină studiată de mai bine de un secol, care îți poate ajuta pielea să îmbătrânească mai lent, dar nu poate șterge urmele timpului singur, fără restul obiceiurilor care țin pielea și organismul în echilibru.