Ce efect are activitatea umană asupra apelor din Arctica?

Schimbările climatice au un impact profund asupra Arcticii. Regiunea se încălzește mult mai rapid decât media globală, ceea ce duce la topirea gheții marine și la perturbarea habitatelor. Însă există și un efect mai puțin discutat: activitatea umană face ca apele Arcticii să fie mai zgomotoase, iar acest lucru influențează puternic viața animalelor.

Activitatea umană face ca apele Arcticii să fie mai zgomotoase. La fel cum traiul lângă o șosea aglomerată este obositor pentru oameni, și în mediul marin zgomotul constant poate fi epuizant. Odată cu retragerea gheții, activitățile umane cresc. În apă, unde animalele folosesc sunetele pentru a comunica, a se orienta, a găsi hrană sau a evita prădătorii, poluarea fonică devine o problemă majoră. La fel ca poluarea aerului, zgomotul nu cunoaște granițe.

• Cercetătorii cred că ochii vertebratelor au fost inițial un singur ochi în vârful capului
• Cum se împerechează caracatițele: un braț care găsește și fertilizează femela

Un nou studiu, realizat pe baza a zece ani de observații subacvatice (2015-2024) în Iqaluktuuttiaq (Cambridge Bay), Nunavut, a analizat impactul navelor și al altor surse de zgomot asupra mediului local și asupra peisajului sonor subacvatic. Rezultatele ne obligă să „ascultăm” Arctica cu alți ochi.

Activitatea umană face ca apele Arcticii să fie mai zgomotoase. Ce s-a schimbat în zece ani?

În prezent, nivelul natural al sunetului în mările arctice este foarte scăzut, ceea ce face ca fauna marină să fie deosebit de sensibilă la orice creștere. După prospecțiunile seismice și lucrările de batere a piloților, navele reprezintă a doua cea mai puternică sursă de zgomot subacvatic. Pe măsură ce Arctica li se deschide activităților umane, traficul maritim va crește inevitabil.

Totuși, nu doar navele contribuie la zgomot. Studiul a identificat și alte surse puternice: snowmobile, utilaje, aeronave. Iarna, când există gheață compactă și nu circulă nave, snowmobilele pot transmite vibrații sub calota de gheață. Vara, când apa este în mare parte liberă, multe zgomote provin de la ambarcațiuni mici care nu sunt obligate să aibă transpondere GPS și, prin urmare, nu apar în datele satelitare, deși contribuie semnificativ la zgomotul subacvatic.

Cercetarea arată că modelarea impactului acustic doar pe baza datelor satelitare este insuficientă. Sunt necesare măsurători directe în teren, însă instalarea și întreținerea echipamentelor în Arctica este costisitoare și dificilă, notează Phys.org.

Ocean Networks Canada monitorizează sunetele din oceanele canadiene de aproximativ 20 de ani, inclusiv în Iqaluktuuttiaq, în parteneriat cu comunitățile locale. Portalul lor de date oferă 64.000 de măsurători sonore pe secundă, completate sezonier cu date despre grosimea gheții. Studiul a integrat și informații meteo de la Nav Canada, hărți satelitare ale gheții furnizate de Canadian Ice Service și date despre rutele navelor din baza de date a traficului arctic operată de Arctic Council.

Cum diferă zgomotul vara față de iarnă?

Analiza s-a concentrat pe lunile mai (gheață completă, fără trafic maritim) și august (apă deschisă, trafic intens), timp de zece ani consecutivi. Au fost examinate sunetele cu peste 10 decibeli mai puternice decât nivelul de fond săptămânal și care au durat mai mult de un minut.

Au fost identificate zgomote variate: pași pe gheață și zăpadă, motoare care pornesc cu dificultate, utilaje pe uscat sau pe apă, elice de avion care treceau aproape de hidrofon. Deși au fost detectate și sunete ale faunei marine, analiza s-a concentrat pe cele suficient de puternice sau de îndelungate pentru a putea avea un impact.

Rezultatele arată diferențe clare între anotimpuri. Vara, zgomotele se extind la frecvențe mai înalte, peste un kilohertz. Iarna, când gheața izolează apa și nu există trafic maritim, frecvențele dominante sunt sub un kilohertz. Aceste variații sezoniere ar trebui incluse în viitoarele standarde de referință pentru Arctica.

Reglementările actuale se concentrează adesea pe benzi de frecvență asociate navelor mari în ape adânci, precum cele prevăzute în Marine Strategy Framework Directive, folosită drept model și în Canada. Însă alegerea frecvențelor potrivite este esențială pentru a defini corect nivelurile de referință.

Pe măsură ce clima se schimbă și presiunile asupra resurselor arctice cresc, devine tot mai urgentă elaborarea unui cadru solid de protecție a mediului marin. O strategie eficientă, bazată pe date științifice solide, poate contribui la un ocean mai sustenabil pentru viitor.

Studiul a fost publicat în npj Acoustics.

Vă recomandăm să citiți și:

Groenlanda capătă o nouă formă pe măsură ce se deplasează spre nord-vest

Simetria ciudată dintre emisferele Pământului pare să se destrame

Test de cultură generală. De ce uraganele nu pot trece de linia ecuatorului?

În mod paradoxal, topirea gheții protejează Oceanul de Sud din jurul Antarcticii