Cum au transformat două scânduri de lemn lumea: istoria uimitoare a uneia dintre cele mai vechi practici sportive ale omenirii

Se știe prea bine că pentru milioane de oameni, schiul este cea mai așteptată parte a anului, dar mai puțin este cunoscut faptul că schiul nu a fost inventat pentru distracție, ci pentru supraviețuire.

Cele mai vechi dovezi fizice ale schiului sunt fragmente descoperite lângă Lacul Sindor din Rusia, datând din perioada 6.300–5.000 î.Hr. Iar cele mai vechi schiuri păstrate aproape integral provin din regiunea Munților Altai, o zonă montană din Asia Centrală aflată astăzi la granița dintre China, Mongolia și Rusia: scânduri de lemn de aproximativ doi metri, acoperite cu păr de cal, datate în jurul anului 6.000 î.Hr.

• Leif Eriksson, omul care a ajuns în America cu cinci secole înainte de Columb
• Stalingrad, începutul unui sfârşit ruşinos pentru nemţi

Scandinavia, deși considerată leagănul schiului, are cele mai târzii schiuri antice descoperite până acum, datate în jurul anului 3.200 î.Hr. Desenele rupestre din Rusia și Norvegia confirmă însă că oamenii schiau deja între 6.000 și 4.000 de ani în urmă. În acest sens, o sculptură în stâncă din Rødøy, Norvegia, datată la aproximativ 4.000 î.Hr., înfățișează un schior ținând un băț sau un arc, cu schiurile poziționate în unghi pentru sprijin.

Poporul Sami, singura populație indigenă a Scandinaviei, este creditat pe scară largă cu inventarea schiurilor. Sami au urmat retragerea gheții din ultima Eră Glaciară (aproximativ 10.000 î.Hr.) și s-au considerat întotdeauna inventatorii schiului, iar scrierile romane îi descriau ca pe cei mai buni schiori din lume, capabili să petreacă mai mult timp pe zăpadă și gheață decât orice alt popor cunoscut. Această legătură profundă cu schiul se regăsește chiar și în limbă: cuvântul „schi” provine din vechea limba nordică „skíð”, care înseamnă „bucată de lemn despicată” sau „băț de lemn”.

De la supraviețuire la război

Pentru societățile timpurii, schiul însemna supraviețuire. În regiunile cu zăpadă de un metru sau mai mult și ierni care durau șase luni, scândurile primitive transformate în schiuri le permiteau oamenilor să se deplaseze rapid, să vâneze și să transporte provizii acolo unde mersul pe jos era imposibil. Alternativa era să mergi prin zăpadă profundă câțiva metri pe oră sau să folosești rachetele de zăpadă (rame de lemn împletite cu niște curele de piele care se atașau la bocanci și distribuiau greutatea pe o suprafață mai mare) – grele, incomode și mult mai lente decât schiurile.

Primele referințe scrise despre schi vin din vremea dinastiei Han (206 î.Hr. – 220 d.Hr.) și descriu schiatul în nordul Chinei. În secolul al VI-lea d.Hr., savantul bizantin Procopius a scris despre un popor care schia, pe care l-a numit „scrithiphinnoi” (care înseamnă „Sami care alunecă” în greaca veche). Mitologia nordică îi descrie pe zeul Ullr și pe zeița Skaði vânând pe schiuri, considerați mai târziu zeii schiului și ai vânătorii.

Schiul a fost implicat intens inclusiv în scopuri militare. În 1200, înaintea Bătăliei de la Oslo, soldații norvegieni au folosit schiurile pentru misiuni de recunoaștere în munți, iar din 1452 armatele nordice au integrat trupe specializate pe schiuri – Suedia, Finlanda, Norvegia, Rusia și Polonia au inclus toate schiori în campaniile militare de iarnă din secolele al XV-lea până în al XVII-lea. Marele Război Nordic (1700-1721) a fost purtat în principal pe schiuri de către armatele din Rusia, Norvegia și Suedia.

În 1733, căpitanul norvegian Jens Emmahusen (ofițer în armata norvegiană în prima jumătate a secolului al XVIII-lea) a scris primul manual de schi pentru militari, iar din 1767 s-au organizat competiții militare pe schiuri cu premii în bani – posibil ca acestea să fi fost predecesorii biatlonului, sportul care combină schiatul cu tragerea la țintă.

Nașterea schiului alpin

Schiul alpin (adică acela de coborâre pe pante abrupte, spre deosebire de schiul Nordic efectuat pe teren plat sau cu denivelări ușoare) nu a fost inventat până în secolul al XVIII-lea, evoluând din considerații militare. Armata norvegiană organiza competiții care implicau coborârea pe pante, deplasarea prin păduri dense și câmpuri acoperite de zăpadă, toate în timp ce soldații purtau arme și trăgeau la ținte. Astăzi, biatlonul de la Jocurile Olimpice păstrează spiritul acestor probe.

În 1809, un norvegian pe nume Olaf Rye a devenit primul săritor cunoscut pe schiuri. După ce a construit o rampă improvizată pe o pantă înzăpezită, a sărit 9,5 metri prin aer în fața unui public uimit și a supraviețuit miraculos.

Designul schiului a evoluat semnificativ în anii 1800. În 1868, Sondre Norheim a inventat schiul Telemark, primul schi care avea o tăietură laterală (schiurile erau mai înguste la mijloc decât la vârf și spate), ceea ce permitea schiorilor să vireze controlat în direcția dorită, în loc să alunece haotic într-o parte și-n alta. Această inovație a schimbat complet schiul: acum puteai alege traseul exact pe care vrei să mergi, nu doar să cobori în linie dreaptă ori să frânezi lateral.

În 1928, schiul cu margine de oțel a fost inventat de austriacul Rudolph Lettner (meșter tâmplar și producător de schiuri) din Salzburg. Aceste schiuri aveau muchii din oțel pe laterale, oferind o aderență mult mai bună pe zăpadă și făcând posibile viraje agresive pe pante înclinate. În același timp, Hannes Schneider a dezvoltat virajul în stemă (o tehnică în care vârfurile schiurilor formează un V pentru frânare și viraj controlat) și virajul paralel – tehnici care sunt încă folosite și predate astăzi. Schneider a fondat în 1921 prima academie de schi din St. Anton, numită „Albergschule”, și a apărut în multe dintre primele filme documentare despre schi din anii 1920-1930, fiind amintit astăzi ca un pionier al schiului.

Schiul devine global

Până în anii 1930, toată lumea schia – mai întâi în Europa și America de Nord, după care în Noua Zeelandă, Japonia, Australia, Chile și Argentina. Schneider a mers în Japonia în anii 1930 și a introdus tehnicile europene moderne de schi (virajul în stemă, virajul paralel, schiuri cu margini de oțel), mult mai avansate decât metodele tradiționale japoneze. A fost angajat de guvernul japonez să predea schi la scară națională, ceea ce a însemnat lecții publice masive pe Muntele Fuji, unde mii de oameni învățau simultan, iar instrucțiunile lui Schneider erau transmise prin difuzoare.

În 1924, au fost organizate primele Jocuri Olimpice de iarnă la Chamonix, în Franța. Inițial, programul includea doar schiul nordic (schi fond și sărituri), schiul alpin de coborâre fiind considerat prea nou și prea periculos. Dar entuziasmul pentru coborâri spectaculoase pe pante abrupte a crescut atât de mult încât în 1936, la Jocurile de iarnă din Germania, schiul alpin a fost inclus oficial în competiție.

În același an, 1936, inginerul american James Curran a inventat telescaunul în Sun Valley, Idaho, revoluționând complet schiul recreativ prin eliminarea urcărilor epuizante care durau ore întregi – acum schiorii puteau face zeci de coborâri pe zi, nu doar două sau trei.

În 1979, schiul freestyle a fost recunoscut oficial ca sport de către Federația Internațională de Schi și a debutat la Jocurile Olimpice de iarnă de la Calgary în 1988. La mijlocul anilor ’90, au fost perfecționate primele schiuri cu vârf dublu (curbate la ambele capete, pentru acrobații), iar stațiunile au început să amenajeze parcuri speciale de zăpadă cu rampe, bare și platforme – primul astfel de parc dedicat a apărut în 1989 la Bear Valley, California.

Schiul astăzi

De-a lungul anilor, stațiunile de schi au continuat să se dezvolte semnificativ, astfel încât acum găzduiesc oameni din întreaga lume, primind mii de noi vizitatori în fiecare zi. Acestea sunt pline de magazine, restaurante, diferite tipuri de cazare și activități, ceea ce înseamnă că o vacanță la schi reprezintă mai mult decât doar coborâri pe pârtii.

Semnificația schiului s-a transformat: de la mijloc de supraviețuire pentru vânătoare și transport, la pasiune recreativă și industrie de miliarde de dolari. Dar obsesia noastră pentru munți a rămas constantă. De la 8.000 î.Hr. până în 2026, de la scânduri acoperite cu păr de cal la schiuri din carbon, de la vânători Sami la Jocurile Olimpice – două bucăți de lemn au transformat complet modul în care oamenii trăiesc iarna.

Surse:

https://www.britannica.com/sports/skiing

https://www.mabeyski.com/news/the-history-of-skiing/

https://shawneemt.com/history-of-skiing-the-beginning/

Vă mai recomandăm să citiți și:

Unelte vechi de 160.000 de ani rescriu istoria omenirii

Istoria aricilor: cum au ajuns aceste mamifere adorabile să fie asociate cu vrăjitoria?

Venezuela: istoria unui stat bogat în resurse și fragil în echilibre politice

Venezuela, văzută prin oamenii care i-au modelat istoria: 11 personalități esențiale