Cât de aproape este lumea de o criză alimentară?

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

În timp ce atenția internațională este concentrată în prezent asupra transporturilor de petrol și gaze naturale lichefiate (LNG) afectate de conflictul dintre Iran și statele din regiune, experții avertizează că o eventuală blocare a Strâmtorii Ormuz ar putea genera și o criză alimentară globală.

Potrivit radiodifuzorului public german Deutsche Welle, prin această rută maritimă circulă nu doar resurse energetice vitale, ci și îngrășămintele care susțin producția agricolă mondială, în timp ce statele din Golf depind de Strâmtoarea Ormuz pentru importurile de alimente.

• Un bărbat care a curățat un rău poluat, anchetat pentru că nu avea autorizație
• România a cerut Comisiei Europene schimbarea statutului ursului brun

Datele companiei de analiză maritimă Signal Group arată că statele din Golful Persic sunt responsabile pentru aproximativ 20% din comerțul global cu îngrășăminte esențiale, precum amoniacul, fosfații și sulful.

Aproape jumătate din producția mondială de uree – cel mai utilizat îngrășământ pe bază de azot – provine din această regiune, iar Qatar furnizează aproximativ o zecime din volumul global, conform estimărilor Bloomberg Intelligence.

Tensiunile au avut deja efecte directe asupra producției.

Săptămâna trecută, compania QatarEnergy a suspendat producția după atacurile iraniene asupra complexului industrial Ras Laffan, cel mai mare hub global pentru LNG și îngrășăminte.

În consecință, livrările de sute de mii de tone de nutrienți agricoli și materii prime pentru îngrășăminte au fost perturbate.

Potrivit Deutsche Welle, conflictul din Iran reprezintă al treilea mare șoc pentru securitatea alimentară globală din ultimii șase ani, după pandemia de COVID-19 și invazia Rusiei în Ucraina din 2022, când forțele ruse au ocupat importante zone agricole și porturi prin care era exportat grâul ucrainean.

De la izbucnirea conflictului, prețurile îngrășămintelor au crescut cu 10% până la 30%, deși rămân încă cu aproximativ 40% sub nivelurile înregistrate la câteva săptămâni după începutul războiului din Ucraina.

Potrivit UNCTAD, agenția ONU care sprijină integrarea țărilor în curs de dezvoltare în economia globală, aproximativ 1,33 milioane de tone de îngrășăminte sunt exportate lunar prin Strâmtoarea Hormuz.

O blocare a rutei pentru 30 de zile ar putea afecta culturile dependente de fertilizanți pe bază de azot – precum porumbul, grâul sau orezul – punând în pericol randamentele agricole.

Într-un astfel de scenariu, fermierii ar putea opta pentru culturi care necesită mai puține îngrășăminte sau ar putea reduce pur și simplu cantitatea utilizată.

În special în țările mai sărace, această decizie ar putea duce la scăderea producției agricole și la accentuarea insecurității alimentare.

Analiștii din sectorul materiilor prime avertizează că lanțurile globale de aprovizionare cu îngrășăminte s-ar putea bloca treptat dacă transportul comercial prin Strâmtoarea Ormuz rămâne restricționat.

Alți mari producători – precum Rusia, China, Statele Unite sau Maroc – dispun de capacități limitate de producție suplimentară, ceea ce face dificilă compensarea rapidă a deficitului.

În plus, China, care a impus restricții la exportul unor îngrășăminte cu fosfați și azot, ar putea fi presată să le relaxeze.

Creșterea prețurilor petrolului ar putea amplifica problema, deoarece ar duce la scumpirea alimentelor la nivel global, afectând în special țările dependente de importuri.

Printre cele mai expuse state se numără India, care importă aproximativ două treimi din îngrășămintele sale din statele Golfului, inclusiv o mare parte din ureea utilizată în agricultură.

De asemenea, Brazilia, unul dintre cei mai mari exportatori agricoli ai lumii, își acoperă aproximativ 40% din necesarul de azot din uree provenită din Golf, iar o întrerupere prelungită a livrărilor ar putea afecta producția de soia și porumb.

Pe termen lung, Africa Subsahariană ar putea fi cea mai vulnerabilă regiune.

În multe țări africane, fertilizanții sunt deja utilizați în cantități mult sub nivelul necesar pentru randamente agricole optime.

Chiar și o creștere modestă a prețurilor ar putea determina micii fermieri să reducă și mai mult utilizarea îngrășămintelor, ceea ce ar putea duce la recolte mai mici și la agravarea foametei.

În același timp, statele din Golf, care importă între 80% și 90% din alimentele consumate, depind la rândul lor de Strâmtoarea Ormuz pentru aprovizionarea cu produse esențiale – de la cereale și carne până la lapte și uleiuri vegetale.

O eventuală blocare a rutei maritime ar putea afecta simultan atât producția agricolă globală, cât și securitatea alimentară a regiunii.