O nouă specie de copac din Panama, identificată după 25 de ani, este deja pe cale de dispariție

În anul 2000, o echipă de botaniști de la Smithsonian Tropical Research Institute (STRI) a colectat în Panama mostre din toate plantele din genul Clusia pe care le-au putut găsi, pentru a înțelege mai bine relațiile dintre speciile acestui grup. Așa a fost găsită o nouă specie de copac din Panama.

Abia după 25 de ani, una dintre plantele adunate atunci din comarca (municipiul) indigenă Ngäbe-Buglé din vestul țării a fost descrisă oficial drept o nouă specie de copac din Panama. Paradoxal însă, această specie endemică este deja considerată în pericol critic de dispariție.

• Cercetătorii au documentat un tip de evoluție rapidă nemaivăzut în sălbăticie până acum
• Test de cultură generală. Care este diferența dintre gândaci și insecte?

Într-un studiu publicat în revista Kew Bulletin, botanistul Jorge Aranda și colegii săi au descris specia Clusia nanophylla. Numele face trimitere la dimensiunea foarte mică a frunzelor, „nano” înseamnă mic, iar „phylla” frunză, fiind cele mai mici frunze cunoscute la acest gen.

„Abia după aproximativ 23 de ani ne-am dat seama că ar putea fi vorba despre o specie nouă și extrem de localizată. Când ne-am întors la locul unde fusese colectată planta inițial, au mai rămas doar câțiva copaci din mulții pe care îi văzuserăm prima dată”, a explicat Aranda, specialist în genul Clusia din Panama.

O nouă specie de copac din Panama este deja amenințată

Genul Clusia cuprinde peste 320 de specii în America tropicală, dintre care aproximativ 42 se găsesc în Panama. Aceste plante pot fi întâlnite într-o mare varietate de habitate, de la zonele joase mai uscate și până la regiunile montane umede.

Plantele Clusia, cunoscute local sub numele de copé sau copey, sunt ușor de recunoscut după frunzele lucioase și cărnoase dispuse în perechi opuse, latexul gălbui care se scurge din tulpini și fructele în formă de stea. Semințele galbene sunt învelite într-un strat cărnos portocaliu numit aril, care atrage păsările. Acestea mănâncă semințele și le răspândesc în natură, descrie Phys.org.

Genul este special și din punct de vedere fiziologic. Unele specii pot trece de la fotosinteza obișnuită, realizată ziua, la un tip modificat numit fotosinteză CAM (Crassulacean Acid Metabolism), în care dioxidul de carbon este absorbit noaptea. Acest mecanism este întâlnit de obicei la plantele suculente din deșert.

„Clusia sunt singurii arbori din regnul vegetal capabili să fixeze dioxid de carbon noaptea”, explică cercetătorul Klaus Winter, de la STRI. Unele specii folosesc doar fotosinteza obișnuită, altele funcționează aproape permanent în regim CAM, iar unele pot alterna între cele două metode în funcție de sezon și de disponibilitatea apei.

Capacitatea de a comuta între cele două tipuri de fotosinteză reprezintă unul dintre cele mai spectaculoase exemple de flexibilitate metabolică la plante și îi ajută pe cercetători să înțeleagă modul în care vegetația se adaptează la condiții dificile, precum seceta.

Ce s-a întâmplat cu planta în ultimele decenii?

În cazul noii specii Clusia nanophylla, cercetătorii încă nu au analizat mecanismul fotosintetic, dar presupun că este probabil o plantă cu fotosinteză obișnuită.

Atunci când au fost colectate mostrele,  în anul 2000, în zona premontană Cerro Colorado existau numeroase exemplare. Însă când cercetătorii s-au întors în 2024 pentru a studia specia, au mai găsit doar aproximativ cinci copaci. Restul dispăruseră, cel mai probabil după defrișări pentru drumuri sau pășuni.

Potrivit Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii (IUCN), Clusia nanophylla ar putea fi clasificată ca specie pe cale de dispariție, ceea ce le-ar putea determina pe autoritățile din Panama să ia măsuri de protecție. În prezent, zona în care trăiește această plantă nu este inclusă într-o arie protejată.

Aranda subliniază că este nevoie de mai mulți botaniști care să colecteze, identifice și descrie specii noi. „Este un proces dificil și de durată, care presupune colectarea tuturor părților plantei, măsurători și descrierea fiecărui detaliu. Dar cu cât identificăm mai multe plante, cu atât înțelegem mai bine adevărata diversitate botanică a unei țări”, spune el.

Vă recomandăm să citiți și:

Istoria aricilor: cum au ajuns aceste mamifere adorabile să fie asociate cu vrăjitoria?

De ce adolescenții au comportamente riscante? Cimpanzeii ar putea avea răspunsul

Știați că există șerpi „dreptaci”?

Câinii pot învăța cuvinte noi „trăgând cu urechea” la stăpânii lor