În septembrie 1957, un document oficial de 155 de pagini a declanșat una dintre cele mai aprinse dezbateri publice din Marea Britanie postbelică. Era vorba despre Raportul Wolfenden, care recomanda pentru prima dată dezincriminarea relațiilor sexuale private dintre bărbați adulți consimțitori.
În același timp, raportul propunea măsuri mai dure împotriva prostituției. Tocmai această combinație de liberalizare și control a făcut din el unul dintre cele mai controversate documente ale epocii.
Publicat pe 4 septembrie, raportul s-a vândut imediat. Primul tiraj, de 5.000 de exemplare, s-a epuizat în doar câteva ore, iar presa britanică a reacționat puternic, cu editoriale și comentarii pro și contra.
Guvernul britanic formase comitetul pe fondul a două teme considerate sensibile în spațiul public: prezența vizibilă a prostituției pe străzile Londrei și creșterea numărului de condamnări pentru acte homosexuale între bărbați.
În acea perioadă, legislația britanică era severă. O simplă întâlnire, o suspiciune sau un gest interpretat drept indecent puteau duce la anchete, procese și ani de închisoare.
Paradoxal, numărul mare de arestări fusese alimentat chiar de metodele poliției, care folosea frecvent capcane și operațiuni sub acoperire.
În timp ce Marea Britanie menținea legislația penală împotriva homosexualității masculine, mai multe state europene renunțaseră deja la astfel de incriminări, printre ele Franța, Italia, Belgia, Olanda, Suedia și Danemarca.
În plus, mai multe procese celebre au atras atenția opiniei publice britanice. Printre cei condamnați s-a aflat și matematicianul Alan Turing, unul dintre oamenii-cheie ai efortului aliat din Al Doilea Război Mondial.
Astfel de cazuri au pus presiune pe autorități și au alimentat ideea că legea devenise nedreaptă și depășită.
Comitetul, alcătuit din 15 membri din domenii diferite, a lucrat timp de trei ani și a audiat polițiști, medici, lideri religioși și persoane afectate direct de lege. Concluzia centrală a fost istorică: relațiile homosexuale private dintre bărbați adulți consimțitori nu ar trebui să mai constituie infracțiune.
Raportul făcea o distincție importantă între moralitate și rolul statului. Ideea de bază era că nu orice comportament considerat imoral trebuie pedepsit penal, dacă nu afectează ordinea publică. Pentru epocă, această poziție a reprezentat o schimbare majoră de perspectivă.
Dacă în privința homosexualității raportul deschidea calea reformei, în ceea ce privește prostituția tonul era mult mai dur. Documentul recomanda sancțiuni mai severe pentru solicitarea pe stradă, pedepse crescute pentru recidivă și extinderea unor infracțiuni similare și asupra prostituției masculine.
Criticii de mai târziu au observat că accentul nu era pus pe siguranța persoanelor implicate, ci pe eliminarea fenomenului din spațiul public.
Raportul nu a fost complet modern nici în privința homosexualității. Deși respingea ideea că ar fi o boală mintală, păstra încă formulări morale negative și reflecta prejudecățile timpului.
Cu toate acestea, documentul a mutat dezbaterea într-o zonă nouă: cea a drepturilor individuale și a limitelor intervenției statului în viața privată.
Raportul nu a modificat imediat legislația. A fost nevoie de încă zece ani de campanii, presiune publică și dezbateri parlamentare.
Abia în 1967, Parlamentul britanic a adoptat Sexual Offences Act, prin care relațiile homosexuale private dintre bărbați adulți au fost dezincriminate în Anglia și Țara Galilor.
În Scoția schimbarea a venit în 1980, iar în Irlanda de Nord în 1982. Egalizarea completă a vârstei consimțământului a fost realizată abia în anul 2000.
Privit retrospectiv, Raportul Wolfenden a fost un amestec de curaj și conservatorism, deoarece a deschis drumul unei reforme istorice, dar a păstrat și limitele morale ale timpului său.
Totuși, pentru mii de oameni care trăiau atunci sub amenințarea legii, el a reprezentat începutul trecerii de la frică la libertate.
Primul tiraj al Raportului Wolfenden, de 5.000 de exemplare, s-a epuizat în doar câteva ore după publicare, semn al interesului uriaș pe care l-a stârnit în societatea britanică.
Surse:
https://www.bbc.com/culture/article/20250829-the-1957-homosexuality-report-that-divided-the-uk
Record istoric în muzică: șase artiști britanici intră simultan în Rock & Roll Hall of Fame
După moartea lui Neil Armstrong, soția lui a găsit ce a adus de pe Lună fără să spună nimănui
Descoperire impresionantă la un sit al culturii Cucuteni. Ce au găsit arheologii?