Musca digitală. Cât de aproape suntem de simularea unui creier?

Un startup din Silicon Valley susține că a reușit ceva ce, până de curând, părea imposibil: a recreat funcționarea creierului unei muște într-un computer și l-a conectat la un corp virtual, care poate reacționa la mediul digital.

În realitate, proiectul nu presupune copierea completă a creierului, ci reconstruirea detaliată a conexiunilor dintre neuroni și folosirea acestor date pentru a crea un model digital. Nu este vorba despre un program clasic sau despre inteligență artificială antrenată pe date, ci despre un sistem construit pornind de la structura biologică reală a creierului.

• Este adevărat că un microbiom cât mai divers ne ferește de boli?
• Creierul după infecții. Cum pot virusurile „obișnuite” să afecteze memoria și atenția

Reacția publicului a fost intensă, iar unele titluri au mers foarte departe, vorbind despre „primul animal digital” sau chiar despre începutul „nemuririi digitale”, interpretări care exagerează semnificativ rezultatele reale ale cercetării.

Pentru a înțelege dimensiunea experimentului, este util să privim diferențele dintre creiere: o muscă de fructe are aproximativ 140.000 de neuroni, un șoarece în jur de 70 de milioane, iar creierul uman ajunge la circa 86 de miliarde. Diferența de scară este uriașă, ceea ce face extrem de dificilă trecerea de la simularea creierului unei insecte la cel al unui om.

La nivelul actual de detaliu, simularea completă a unui creier uman ar necesita resurse tehnologice mult peste ceea ce este posibil în prezent și ar putea dura, teoretic, sute de ani.

Specialiștii privesc proiectul cu prudență. Unii cercetători atrag atenția că lipsesc detalii esențiale despre modul în care a fost realizată simularea și cât de fidel reproduce aceasta funcționarea biologică reală a creierului. Problema este una fundamentală: deși există hărți detaliate ale conexiunilor dintre neuroni, nu înțelegem încă pe deplin modul în care aceste conexiuni generează gânduri, percepții sau comportamente.

Este ca și cum am avea planul complet al unui oraș, dar nu am ști cum funcționează viața din interiorul clădirilor.

Este această „muscă digitală” conștientă?

Aici discuția devine mai delicată. Cercetătorii avertizează că nu trebuie confundată reacția la stimuli cu experiența conștientă. Sistemul digital poate răspunde la mediul în care este plasat, dar acest lucru nu înseamnă că „simte” sau „trăiește” ceva în sensul uman al termenului.

Mai corect spus, este vorba despre o simulare a unor procese biologice, nu despre apariția unei conștiințe.

Cu toate acestea, experimentul marchează un pas important: pentru prima dată, un model inspirat dintr-un creier real poate funcționa într-un mediu complet digital, generând reacții fără a fi controlat pas cu pas de un program clasic. Cu alte cuvinte, comportamentul nu este impus din exterior, ci rezultă din modul în care sunt organizate conexiunile interne ale sistemului.

Această abordare, în care structura biologică dictează comportamentul, este una dintre cele mai importante direcții actuale în neuroștiință și inteligență artificială.

Termeni precum „conștiință” rămân, deocamdată, dificil de aplicat în contextul de față. Însă capacitatea unui sistem de a reacționa autonom la mediul înconjurător este deja demonstrată, chiar dacă la o scară foarte simplă.

Ce urmează

Dincolo de dezbaterea filozofică, aplicațiile practice sunt deja discutate. Startup-ul Eon Systems sugerează că astfel de modele ar putea fi folosite pentru testarea medicamentelor sau pentru simularea unor boli neurologice, reducând nevoia experimentelor pe animale. În paralel, comunitatea științifică dezvoltă deja modele computaționale bazate pe connectome, unele dintre ele incluzând zeci de milioane de conexiuni neuronale.

Până atunci, însă, vorbim despre un sistem extrem de simplu comparativ cu complexitatea creierului uman.

Deocamdată, avem un model digital inspirat de creierul unei insecte, capabil să reacționeze într-un mediu virtual. Nu este un creier digital complet, ci un prim pas spre înțelegerea modului în care astfel de sisteme ar putea fi construite. Creierul uman rămâne incomparabil mai complex, însă direcția de cercetare este deja deschisă.

Știați că?

Creierul unei muște este unul dintre cele mai studiate sisteme nervoase simple, tocmai pentru că poate fi cartografiat complet, neuron cu neuron.

Surse:

https://www.nature.com/articles/d41586-023-00709-7

https://www.science.org/doi/10.1126/science.add9330

https://www.brainfacts.org/neuroscience-in-society/supporting-research/2024/researchers-create-first-adult-fruit-fly-brain-connectome-110724

https://www.nature.com/articles/s41586-024-07763-9

Vă mai recomandăm să citiți și:

Șeful Meta va avea în curând propria clonă digitală bazată pe Inteligență Artificială

Noul decalaj digital din familie. Copiii folosesc Inteligența Artificială zilnic, dar părinții nu știu

Trendul care luptă cu distragerile digitale

Cum un obicei simplu poate readuce concentrarea în era distragerilor digitale