Cum poate o vitamină adesea ignorată să prevină infarctul sau accidentul vascular cerebral?

Creșterea consumului unei vitamine, printr-o dietă bogată în legume verzi, ouă și lactate, ar putea reduce semnificativ riscul de boli cardiovasculare și ar încetini procesul de calcificare a arterelor, susțin specialiștii.

Potrivit medicilor citați The Telegraph, un aport mai mare de vitamina K ar putea deveni una dintre cele mai simple schimbări alimentare cu impact major asupra sănătății inimii. Substanța, prezentă în special în legumele cu frunze verzi și în unele produse animale, este implicată în prevenirea depunerilor de calciu pe pereții vaselor de sânge — un proces numit calcificare arterială, asociat cu infarctul și accidentul vascular cerebral.

„Vitamina K este necesară pentru a transporta calciul departe de inimă și vasele de sânge către oase, îmbunătățind astfel sănătatea cardiovasculară și osoasă”, a explicat profesorul Jan Olav Aaseth de la Universitatea Inland din Norvegia.

Un risc cu până la 48% mai mic de deces prematur

Cercetările recente sugerează că un aport adecvat de vitamina K poate avea efecte importante asupra sănătății pe termen lung.

Un studiu realizat în Spania a arătat că persoanele care și-au crescut consumul de vitamina K au avut un risc cu până la 48% mai mic de deces prematur din cauze cardiovasculare.

Specialiștii avertizează însă că dietele moderne sunt adesea sărace în această vitamină esențială. „Problema este că dietele moderne includ adesea cantități foarte mici de legume”, a subliniat Aaseth.

Calcificarea arterială, un proces în care calciul se depune treptat în pereții vaselor de sânge, este frecventă odată cu înaintarea în vârstă. Potrivit cercetătorilor, majoritatea persoanelor din țările dezvoltate prezintă deja un anumit grad de afectare vasculară după vârsta de 50 de ani. Vitamina K nu este o singură substanță, ci o familie de compuși. Cele mai importante forme sunt vitamina K1 (filochinonă) și vitamina K2 (menaquinonă).

„Vitamina K1 poate fi transformată în K2 de către organism”

„Vitamina K1 poate fi transformată în K2 de către organism”, explică profesorul Marc Sim, de la Edith Cowan University din Australia. Diferența principală, spun cercetătorii, este că vitamina K2 ar fi mai bine absorbită și ar rămâne mai mult timp activă în organism.

În timp ce vitamina K1 are un rol important în coagularea sângelui, vitamina K2 este asociată mai ales cu direcționarea calciului către oase și prevenirea depunerii acestuia în artere.

Vitamina K1 se găsește în principal în legume verzi precum spanacul, broccoli, kale sau salata verde. Vitamina K2 este în ouă, carne de pui, dar și în produse lactate precum iaurtul, laptele integral și brânzeturile maturate.

Deși interesul pentru suplimentele de vitamina K este în creștere, cercetătorii rămân prudenți. Unele studii sugerează beneficii potențiale, mai ales în cazul persoanelor vârstnice sau al pacienților cu boli cronice.

Alimentația rămâne factorul decisiv

„Deși o alimentație adecvată este esențială, suplimentele ar putea fi necesare, mai ales după vârsta de 60 de ani”, a declarat profesorul Aaseth.

Totuși, dr. Jennifer Lees, specialist în vitamina K de la Universitatea din Glasgow, atrage atenția că dovezile sunt încă limitate: „Suplimentarea nu poate oferi aceleași beneficii complexe ca o dietă bogată în fructe, legume și cereale integrale”.

Cei mai mulți specialiști sunt de acord că alimentația rămâne factorul decisiv. „Prioritatea ar trebui să fie îmbunătățirea calității dietei, care va asigura în mod natural un aport adecvat de vitamina K”, a subliniat profesorul Sim.