Cum ar fi putut asteroizii să aprindă scânteia vieții pe Pământ?

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Impacturile străvechi de asteroizi ar fi putut face mai mult decât să remodeleze suprafața Pământului. Aceste evenimente ar fi putut contribui la apariția vieții însăși.

Oamenii de știință de la Southwest Research Institute (SwRI) au analizat dintr-o nouă perspectivă începuturile violente ale Pământului și au descoperit că impacturile străvechi de asteroizi ar fi putut juca un rol cheie în transformarea planetei într-un mediu locuibil.

Modelele lor computerizate sugerează că aceste coliziuni repetate au făcut mult mai mult decât să remodeleze suprafața Pământului tânăr. Ele au creat, de asemenea, sisteme hidrotermale extinse, medii cu apă fierbinte care ar fi putut oferi condițiile ideale pentru apariția vieții.

Pentru a ajunge la aceste concluzii, cercetătorii au modelat istoria timpurie a impacturilor de asteroizi pe Pământ. Simulările lor au arătat că aceste coliziuni puternice au fisurat scoarța planetei, creând căi subterane poroase care au permis apei să circule prin straturile superioare ale acesteia.

Echipa a folosit un cod sofisticat de fizică a șocurilor, care simulează modul în care impacturile la viteze mari sparg roca solidă și creează regiuni permeabile. Acesta este primul studiu cuprinzător care măsoară modul în care impacturile de asteroizi au generat permeabilitate, o proprietate importantă care a permis fluidelor să se deplaseze prin scoarța Pământului timpuriu.

„Această modelare este atât inedită, cât și crucială pentru înțelegerea celor mai timpurii medii din care ar fi putut apărea viața”, a declarat Amanda Alexander de la SwRI, prim-autor al unui articol din AGU Advances care descrie cercetarea. „Deși în contextul extincției dinozaurilor bombardamentul este considerat adesea catastrofal, este foarte probabil ca acesta să fi fost critic pentru crearea mediilor necesare chimiei prebiotice.”

Efecte de lungă durată asupra scoarței terestre

Pământul s-a format în urmă cu aproximativ 4,5 miliarde de ani și a intrat curând într-o eră de bombardament intens cu asteroizi. Aceste impacturi la viteze mari au sfărâmat volume enorme de rocă de sub suprafață, vaporizând în același timp materiale și împrăștiind rocă topită pe tot peisajul, scrie Sciencedaily.

Căldura extraordinară generată de fiecare coliziune, combinată cu căldura geotermală naturală a planetei, a împins cel mai probabil apa fierbinte prin scoarța nou fisurată.

Sistemele hidrotermale rezultate, comparabile cu rețeaua de gheizere din Parcul Național Yellowstone de astăzi, ar fi putut crea condiții favorabile pentru originea și evoluția timpurie a vieții.

Pentru a înțelege mai bine acest proces, cercetătorii au simulat impacturi de asteroizi de diverse dimensiuni și viteze. De asemenea, ei au testat diferite compoziții ale scoarței și condiții de temperatură înainte de a calcula cât de multă scoarță fisurată și permeabilă la apă a produs fiecare impact.

Conform simulărilor, un singur impact de mari dimensiuni în timpul acestei perioade timpurii ar fi putut genera o activitate hidrotermală de până la 100 de ori mai mare decât cea găsită în prezent în întreaga regiune Yellowstone.

Un rol cheie în transformarea planetei într-un mediu locuibil

Modelele indică faptul că volumul de rocă fisurată și permeabilă creat de un impact a depins în principal de energia coliziunii, care a fost determinată de dimensiunea și viteza asteroidului. În același timp, gradul de permeabilitate din interiorul acelor regiuni fisurate a fost influențat de gradientul geotermal al Pământului și de compoziția scoarței. Cercetătorii au încorporat, de asemenea, estimări privind frecvența acestor impacturi.

„Utilizând un model al istoriei bombardamentelor pentru a deduce efectele cumulative ale impacturilor recurente, estimăm că învelișul superior de 8 kilometri al scoarței terestre era probabil foarte permeabil acum 4,3 miliarde de ani și că o parte semnificativă din acest volum ar fi putut rămâne permeabilă până acum 3,5 miliarde de ani”, a adăugat Alexander.

„Aceste rezultate arată că impacturile au avut un rol esențial în stimularea modificărilor hidrotermale ale scoarței Pământului timpuriu, având consecințe importante pentru evoluția geochimică a mediilor de la suprafață.”

Vă mai recomandăm să citiți și:

Sonda spațială Lucy a detectat apă străveche pe un asteroid cu o rotație bizară

Asteroidul care a distrus dinozaurii ar fi creat un habitat care a durat 8 milioane de ani

Urme de viață antică, descoperite sub craterul unui asteroid

Asteroidul Ryugu sfidează încă o dată așteptările astronomilor