De ce ne „amintim” întâmplări care nu au existat niciodată? Explicația pentru unul dintre cele mai fascinante fenomene ale memoriei

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Există oameni care își descriu cu lux de amănunte o aniversare de la trei ani, o excursie la mare sau un moment petrecut alături de bunici. Își amintesc culorile, mirosurile și chiar emoțiile trăite. Problema este că, uneori, acele evenimente nu au avut loc niciodată.

Nu este vorba despre minciună și nici despre imaginație deliberată. Este unul dintre cele mai bine documentate fenomene studiate de psihologia memoriei: apariția amintirilor false.

Memoria nu funcționează ca o cameră video

Multă vreme s-a crezut că memoria înregistrează experiențele asemenea unei camere de filmat. Cercetările din ultimele decenii au arătat însă că lucrurile stau diferit. De fiecare dată când ne amintim un eveniment, creierul îl reconstruiește. Fragmente reale ale experienței sunt combinate cu informații dobândite ulterior, cu emoții, fotografii, povești auzite în familie sau deducții pe care le facem fără să fim conștienți.

Din acest motiv, două persoane care au fost prezente la același eveniment pot avea amintiri diferite și la fel de convingătoare.

Când uităm de unde provine o amintire

Unul dintre cele mai importante mecanisme implicate în apariția amintirilor false este ceea ce psihologii numesc eroare de atribuire a sursei (source misattribution). Creierul păstrează adesea foarte bine informația, dar uită originea ei.

Poate ai văzut de zeci de ori o fotografie cu tine copil, ai ascultat aceeași poveste spusă de părinți și ai privit imaginile din albumul de familie. După ani întregi, toate aceste elemente se pot contopi într-o experiență care pare trăită direct.

În realitate, ceea ce îți amintești poate proveni din fotografii și relatările celor din jur, și nu din propria experiență conștientă.

Cum imaginația poate deveni amintire

Psihologii descriu acest fenomen prin termenul englezesc imagination inflation, folosit pentru a desemna situațiile în care simplul fapt de a ne imagina în mod repetat un eveniment crește probabilitatea ca, în timp, să ajungem să credem că el s-a petrecut cu adevărat.

Explicația este că imaginarea unui episod activează multe dintre regiunile cerebrale implicate și în rememorarea unor experiențe reale. Cu cât scenariul imaginar este mai bogat în detalii vizuale și emoționale, cu atât el capătă o senzație de autenticitate.

Acesta este motivul pentru care unele amintiri false sunt descrise cu o convingere absolută.

Golurile din memoria copilăriei

Majoritatea oamenilor își amintesc foarte puține lucruri din primii ani de viață. Fenomenul este cunoscut drept amnezie infantilă.

În această perioadă, structurile cerebrale implicate în formarea amintirilor autobiografice, în special hipocampul, sunt încă în dezvoltare. Din acest motiv, majoritatea experiențelor trăite înainte de vârsta de trei-patru ani nu se transformă în amintiri de durată. Atunci când încercăm, mai târziu, să reconstruim această perioadă a vieții, creierul se poate sprijini pe fotografii, povești spuse de familie sau informații aflate ulterior, pe care le poate integra, fără intenție, în propriile amintiri.

Numeroase experimente au arătat că simpla repetare a unei întrebări precum „Îți amintești când te-ai rătăcit în supermarket?” poate determina unele persoane să dezvolte treptat o amintire detaliată despre un eveniment care nu s-a produs niciodată.

De ce amintirile false par atât de reale?

Una dintre cele mai surprinzătoare descoperiri din neuroștiințe este că amintirile reale și cele false folosesc în mare măsură aceleași rețele cerebrale implicate în memorie. De aceea, sentimentul de certitudine nu reprezintă întotdeauna o dovadă că o amintire este autentică.

Cercetătorii subliniază că memoria nu urmărește fidelitatea absolută, ci construirea unei povești coerente despre trecut. În majoritatea situațiilor, acest mecanism funcționează remarcabil de bine. Uneori însă, aceeași capacitate de a completa informațiile lipsă poate produce amintiri convingătoare despre evenimente care nu au existat niciodată.

Paradoxal, tocmai flexibilitatea memoriei este cea care ne permite să învățăm, să ne adaptăm și să dăm sens propriei vieți. Prețul acestei flexibilități este faptul că trecutul pe care ni-l amintim nu coincide întotdeauna perfect cu trecutul care a existat în realitate.

Pentru un articol de acest tip, secțiunea „Știați că?” ar trebui să aducă informații surprinzătoare, dar perfect susținute de cercetare. Aș propune ceva de genul:

Știați că?

Primele amintiri autobiografice stabile apar, în medie, în jurul vârstei de 3-4 ani. Evenimentele anterioare acestei perioade sunt rareori păstrate ca amintiri conștiente.

În experimentele realizate de Elizabeth Loftus, unii participanți au ajuns să creadă cu convingere că s-au rătăcit în copilărie într-un centru comercial, deși evenimentul nu avusese loc niciodată. Aceste cercetări au devenit unele dintre cele mai cunoscute demonstrații ale modului în care se pot forma amintiri false.

Fotografiile de familie și poveștile repetate despre copilărie pot influența modul în care ne reconstruim propriile amintiri. În unele cazuri, ele contribuie la formarea unor amintiri pe care le percepem ca fiind personale, deși provin din relatările altora.

Sentimentul de certitudine nu garantează că o amintire este exactă. Studiile arată că încrederea pe care o avem într-o amintire și acuratețea acesteia nu merg întotdeauna mână în mână.

Surse:

https://www.apa.org/news/podcasts/speaking-of-psychology/memory-manipulated

https://www.frontiersin.org/journals/psychology/articles/10.3389/fpsyg.2024.1327196/full

https://www.verywellmind.com/what-is-a-false-memory-2795193

https://www.scientificamerican.com/blog/mind-guest-blog/the-memory-illusion/

Vă mai recomandăm să citiți și:

Un adolescent cu o memorie excepțională i-a uimit pe oamenii de știință

O moleculă anti-îmbătrânire ar putea ajuta la restabilirea memoriei în boala Alzheimer

Cofeina ar putea inversa pierderea memoriei cauzată de lipsa somnului

Sony suspendă vânzările de carduri de memorie din cauza crizei de semiconductori