În Antichitate, movul nu era o alegere estetică. Era un privilegiu politic. Timp de aproape două milenii, cea mai prețuită nuanță din lumea mediteraneană a fost purpura de Tyr, un pigment obținut din secreția unor melci marini care trăiau pe coastele Feniciei, în zona Libanului de astăzi.
Obținerea lui era atât de dificilă și de costisitoare, încât purpura de Tyr a devenit unul dintre cele mai puternice simboluri ale bogăției și autorității din lumea antică.
Pentru romani și bizantini, culoarea unei haine putea spune aproape la fel de multe despre statutul unei persoane precum titlul pe care îl purta.
Purpura era produsă din două specii principale de melci marini din genul Murex, cunoscute astăzi sub denumirile științifice Bolinus brandaris și Hexaplex trunculus.
Pigmentul provenea dintr-o glandă minusculă situată în corpul animalului. După recoltare, secreția era lăsată să fermenteze și să oxideze în recipiente speciale. Procesul dura zile întregi și producea un miros atât de puternic încât atelierele erau amplasate la distanță de zonele locuite.
Arheologii au descoperit în Liban, Israel și Grecia adevărați „munți” de cochilii sparte, rămase în urma producției de purpură desfășurate timp de secole.
Cantitatea de pigment obținută de la fiecare melc era extrem de redusă. Iar pentru vopsirea unei singure mantii erau necesari mii de melci.
Valoarea ridicată a purpurei a atras rapid atenția conducătorilor.
În Imperiul Roman, anumite nuanțe de purpură au devenit rezervate împăratului și familiei imperiale. Legile somptuare stabileau cine avea dreptul să poarte anumite culori și tipuri de îmbrăcăminte, iar încălcarea acestor reguli putea atrage sancțiuni severe.
În Imperiul Bizantin, asocierea dintre culoare și putere a devenit și mai puternică. Expresia „născut în purpură” (Porphyrogenitus) desemna copiii împăraților născuți în perioada domniei tatălui lor și sublinia legitimitatea lor la tron.
Purpura nu mai era doar o culoare. Era o declarație publică de autoritate.
Purpura de Tyr nu era apreciată doar pentru raritate.
Analizele chimice moderne au arătat că pigmentul conținea compuși ai bromului, care îi confereau o stabilitate remarcabilă. Spre deosebire de multe vopsele naturale folosite în Antichitate, purpura rezista foarte bine la lumină și la spălare.
Pentru elitele lumii antice, această durabilitate avea și o valoare simbolică. O culoare care nu se estompa devenea asociată cu ideea de permanență și continuitate a puterii.
Timp de secole, purpura a rămas inaccesibilă majorității oamenilor.
Situația s-a schimbat în 1856, când tânărul chimist britanic William Henry Perkin încerca să sintetizeze chinina, tratamentul folosit împotriva malariei. Experimentul a eșuat, însă în recipient a rămas un reziduu care producea o nuanță intensă de violet.
Perkin a brevetat noul pigment, numit mauveină, primul colorant sintetic produs la scară industrială.
Din acel moment, culoarea rezervată cândva împăraților a încetat să mai fie un privilegiu și a devenit accesibilă aproape oricui.
În siturile arheologice feniciene au fost descoperite milioane de cochilii de melci Murex rezultate din producția de purpură.
Expresia bizantină „născut în purpură” era una dintre cele mai prestigioase formule de legitimare a unui viitor împărat.
William Henry Perkin avea doar 18 ani când a descoperit accidental primul colorant sintetic modern.
Movul este una dintre cele mai rare culori de pe steagurile naționale ale lumii. În prezent, doar câteva state îl folosesc în mod vizibil în drapelele lor.
Surse:
https://www.britannica.com/topic/Tyrian-purple
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/23901634/
https://blog.scienceandindustrymuseum.org.uk/worlds-first-synthetic-dye/
Procedura chirurgicală populară care schimbă culoarea ochilor îi alarmează pe oamenii de știință
Una dintre cele mai mari stele cunoscute și-a schimbat culoarea. Este aceasta pe cale să explodeze?
O vopsea care-și schimbă culoarea ar putea schimba serviciile de curierat pentru totdeauna
Iată ce poate spune culoarea mucozităților despre organismul tău!