O notă secretă a Securității din 1989 dezvăluie amploarea crizei alimentare din ultimii ani de comunism

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

O notă secretă a Securității din 26 mai 1989, publicată de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS), arată amploarea crizei alimentare din ultimii ani ai regimului comunist.

O notă a Securității din luna mai 1989, cu doar câteva luni înainte de prăbușirea regimului comunist, a fost publicată de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS). Raportul scoate la iveală lipsurile severe de produse alimentare în județul Bihor în perioada respectivă, subliniind totodată că aceste neajunsuri au generat „nemulțumiri în rândul populației și unele stări de spirit negative”.

Documentul, datat 26 mai 1989, menționează că situația aprovizionării era considerată critică în mai multe sectoare alimentare în județul Bihor.

Nota Securității din mai 1989, publicată de CNSAS, arată că materia primă pentru lapte și produse lactate era realizată „la nivel de 38% față de sarcina planificată pe județ”. În plus, lipseau inclusiv produsele complementare, întrucât zahărul și alte materii prime care intrau în componența lor lipseau.

„Lipsesc produsele complementare: băuturi răcoritoare pe bază de zer și zară; batoane din miere artificială; brânză de vaci cu adaosuri; lapte praf cu must de malț. Aceste produse complementare nu se realizează la nivelul sarcinilor stabilite, motivându-se lipsa repartițiilor de zahăr și a materiilor prime ce intră în componența produselor”, arată nota publicată de CNSAS.

Securitatea consemna și lipsa unor produse precum „brânză telemea, brânză de burduf, smântână, cașcaval, brânză de vaci”, iar laptele distribuit „nu acoperă în toate cazurile necesarul”.

Raportul din mai 1989 descrie o ofertă extrem de redusă și de calitate necorespunzătoare în privința preparatelor din carne.

„Gama sortimentală este restrânsă și nedistribuită uniform cantitativ, predominând produse cu rentabilitate ca: salam de porc „Mistreț”, cârnați „Ignat”, slănină afumată, cremvurști, oase garf. Materia primă folosită la fabricarea preparatelor din carne este provenită în procent de 60-70% din tăieri din necesități și 25-50% carne cu valoare nutritivă redusă”, mai arată nota Securității.

Pe lângă lipsa unor ingrediente esențiale, în unele cazuri, „unele legume deficitare folosite în preparatele culinare preambalate au fost înlocuite cu oase”.

Întreprinderea de Ulei Oradea nu reușea să respecte cotele stabilite. Din cele 208 tone destinate ICRA Bihor până la 24 mai 1989 fuseseră livrate doar 125 tone, iar pentru unele zone „nu s-a livrat nici o cantitate”.

Nota avertiza că pentru luna iunie rafinăria urma să intre în remont și „nu mai dispune de ulei în stoc”.

Situația zahărului era la fel de gravă. Întreprinderea de Industrializare a Sfeclei de Zahăr Oradea urma să epuizeze „stocul de zahăr pentru fondul pieței”, rămânând doar rezerva de stat de 7.000 de tone.

Și ouăle lipseau de la vitrină.

Potrivit raportului întocmit de Securitate în mai 1989, „cantitățile de ouă puse în vânzare prin rețeaua comercială a ICS Alimentara și ICSLF reprezintă aproximativ 30% din necesarul populației.”

Nota secretă a Securității indica întârzieri în distribuirea făinii de grâu și a mălaiului, cote diminuate la ulei și cantități insuficiente de drojdie. De asemenea, nu existau „conserve de legume, de fructe sau mixte” nici în depozite, nici în rețeaua comercială.

Într-o observație relevantă pentru economia planificată, Securitatea nota că în unele sate erau trimise produse nesolicitate „datorită prețului ridicat”, fiind oferit exemplul țigărilor „Golf”.

Raportul menționează, la final, și efectele penuriei asupra populației: „Aceste neajunsuri au creat nemulțumiri în rândul populației și unele stări de spirit negative.”