1917, complot la vârful politicii românești. Dezvăluirile ambasadorului Franței privind planul împotriva monarhiei

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

În primăvara lui 1917, România putea deveni republică. În timp ce armata se refăcea în Moldova, iar țara încerca să-și revină după dezastrul militar din 1916, în culisele politicii românești se purtau discuții care au rămas în mare parte necunoscute opiniei publice: ar fi trebuit România să renunțe la monarhie? Cine a lansat ideea? Cât de serioasă a fost această tentativă? Și, mai ales, cum putea un politician precum Take Ionescu să ajungă să ia în calcul înlocuirea monarhiei tocmai în anul în care România lupta pentru supraviețuire? Răspunsurile se găsesc într-o mărturie diplomatică franceză, puțin valorificată: relatarea contelui de Saint-Aulaire, ambasadorul Franței la București, despre una dintre cele mai neobișnuite conversații politice ale României din primăvara anului 1917.

Discuțiile despre renunțarea la monarhie apăreau într-un moment dramatic pentru țară. România pierduse în toamna lui 1916 mai bine de două treimi din teritoriul național, ocupat de trupele Puterilor Centrale, iar armata fusese aproape zdrobită. Regele, guvernul, armata și aliații Antantei se concentrau pe refacerea militară a țării.

Pe acest fundal, în martie 1917, revoluția izbucnită în Rusia risca să creeze mari probleme și României. Valul revoluționar a ajuns și în România, mai întâi prin soldații ruși aflați pe teritoriul țării. Aceștia au fost cu greu ținuți sub control. Dar ideile revoluției aveau să pătrundă și într-un spațiu mult mai sensibil, cel al politicii românești.

O discuție ciudată

Într-o Românie aflată sub presiunea războiului, a revoluției ruse și a unei crize politice fără precedent, s-a discutat despre abolirea monarhiei și proclamarea republicii. Mai mult, inițiativa era legată de un personaj care părea, prin întreaga sa carieră politică, greu de imaginat într-un asemenea rol: Take Ionescu, unul dintre cei mai fervenți susținători ai intrării României în război de partea Antantei.

„Periculos în planul politicii externe, el devenea periculos în România în planul politicii interne, prin încurajările neprecupețite date revoluției nu atât de guvernul francez, cât de presa noastră (franceză, n.r.) de stânga.

Domnul Take Ionescu, însărcinat ad-interim cu președinția Consiliului (Guvernului, n.r.) și cu Afacerile Externe în timpul călătoriei lui Brătianu (Ionel, prim-ministru, n.r.) în Rusia, a fost destul de neliniștit pentru a mă convoca și a-mi împărtăși îngrijorarea sa. El se bizuia nu numai pe anumite articole din ziarele noastre (franceze, n.r.), ci și pe rapoartele generalului Iliescu, însărcinat cu o misiune de propagandă la Paris.

Astfel, el trăgea concluzia că partea cea mai `dinamică` a opiniei noastre (franceze, n.r.) publice dorea proclamarea republicii în România, ca în Rusia, pentru că vedea în ea nu doar o victorie a democrației, ci și condiția unei alte victorii pe acest front, printr-o cooperare mai sigură a celor două țări, unite de-acum prin fraternitatea instituțiilor și aspirațiilor lor”, scrie contele de Saint-Aulaire în „Însemnările unui diplomat de altădată”.

Proclamarea republicii în România, în două săptămâni

Take Ionescu susținea că proclamarea republicii în România ar putea fi realizată rapid, în aproximativ două săptămâni, dacă ar avea sprijinul unei alte personalități politice. El considera că revoluția rusă și prezența masivă a trupelor ruse în Moldova făceau inevitabilă răspândirea ideilor republicane într-o Românie slăbită de război și redusă teritorial. În același timp, critica dur regimul existent, pe care îl caracteriza drept un „absolutism” dominat, în opinia sa, de familia Brătianu și de clientela acesteia.

„Take Ionescu nu-mi ascunse că al doilea personaj al cărui concurs i-ar fi indispensabil era generalul Averescu, comandantul-șef al singurei armate organizate din România și care, fiu de țăran și înțelegător cu soldații, se bucura în toată țara de o popularitate fără seamăn”, menționează în memoriile sale contele de Saint-Aulaire.

Replica dură dată de ambasadorul francez

Dar ce i-a răspuns ambasadorul Franței lui Take Ionescu? Replica lui Saint-Aulaire este la fel de surprinzătoare precum propunerea politicianului român și a fost consemnată în raportul oficial trimis la Paris.

„În raportul meu oficial – precizează ambasadorul francez – asupra acestei convorbiri am adăugat: `I-am declarat domnului Take Ionescu în mod clar că orice tentativă antidinastică ar fi în momentul de față o greșeală gravă, chiar o crimă față de România și o trădare față de Aliați.

De la începutul războiului, atitudinea suveranilor a fost ireproșabilă, dar aici nu este vorba de dreptate, nici de recunoștință. Este vorba de interesele comune ale Aliaților. Iar regele și regina, angajați profund în aceeași cauză, ne oferă garanții al căror echivalent nu ni l-ar da nici un partid. Nu trebuie să le compromitem având în vedere nesiguranța certurilor interne al căror arbitru este regele.

Aceste certuri ar putea chiar să trezească germanofilia care, orice ar fi, dormitează în anumite cercuri românești, și acest element, combinându-se cu anarhia care frământă trupele rusești, ar risca să provoace reacțiile și surprizele cele mai supărătoare.

Chiar dacă lucrurile n-ar ajunge până acolo, prăbușirea dinastiei, simbol al unității naționale, ar oferi Germaniei un pretext foarte bun pentru a constitui la București un nou guvern cu care ar trata și cu concursul căruia, exploatând ura poporului pentru Rusia, ar mobiliza o armată română`”.

La reacția ambasadorului francez, Take Ionescu l-a asigurat pe contele de Saint-Aulaire că ideea schimbării regimului nu putea fi pusă în practică înainte de încheierea războiului și fără încurajarea Franței. El și-a afirmat loialitatea față de rege și a susținut necesitatea unor reforme democratice, atât în domeniul agrar, cât și în cel electoral.

Vă recomandăm să citiți și:

Ziua în care România intra în prima conflagraţie mondială

Ziua în care a început să fie ridicat un simbol al Războiului Rece

Părinți informatori. Dosarele declasificate care arată cum FBI-ul a spionat adolescenții rebeli ai Americii

Mecanismul unei catastrofe: Rivalitatea care a zguduit întreaga lume