Prima pagină Istorie

Constantin Brâncoveanu, prinţul aurului, şi reţeaua de spioni pe care o deţinea

Razvan Tupa 08.15.2019 | ● Vizualizări: 28285
Sursa foto: hartacomorii.blogspot.com     + zoom
Galerie foto (2)

În 15 august 1714,Constantin Brâncoveanu, domn al Ţării Româneşti din 1688, şi cei patru fii ai săi au fost decapitaţi la Constantinopol.

Constantin Brâncoveanu, domnitorul Ţării Româneşti între 1688 şi 1714 a fost executat la Constantinopole pe 15 august 1714, împreună cu cei patru fii ai săi (Constantin, Ştefan, Radu şi Matei) şi cu sfetnicul Ianache Văcărescu.



Brâncoveanu şi copiii său sunt veneraţi de către Biserica Ortodoxă Română, care i-a canonizat sub numele de Sfinţii Mucenici Brâncoveni în 1992.

Constantin Brâncoveanu a fost urmaşul unei vechi familii boiereşti din Oltenia. Tatăl său, postelnicul Papa, a fost ucis în 1655 în timpul răscoalei seimenilor. Mama sa a fost Stanca Cantacuzino. S-a născut în anul 1654, la Brâncoveni (actualmente comună în judeţul Olt), într-o veche familie boierească. Rămânând orfan de tată la vârsta de doar un an, a fost crescut de un unchi al său, stolnicul Constantin Cantacuzino (un reprezentat de seamă al culturii umaniste în spaţiul românesc). A primit educaţia corespunzătoare unui boier şi vorbea, pe lângă limba română, limbile greacă şi turcă dar şi latina şi slavona. Şi-a desăvârşit cunoştinţele în timpul unor misiuni în Transilvania şi la Constantinopole (1681). S-a căsătorit cu Marica, nepoata lui Antonie Vodă din Popeşti.. Constantin Brâncoveanu a avut cu aceasta patru fii: Constantin, Ştefan, Radu şi Matei şi şapte fete: Stanca, Maria, Safta, Ancuţa, Elenca, Bălaşa şi Smaranda.

Domnia lui Constantin Brâncoveanu a marcat în Ţara Românească o perioadă de progres economic şi cultural-artistic, de iniţiative de modernizare a aparatului statal, de reformare a sistemului fiscal. Brâncoveanu a organizat cancelaria statului în vederea întreţinerii raporturilor cu puterile străine. Epoca brâncovenească s-a deschis influenţelor occidentale care au început să prevaleze asupra celor orientale. Astfel s-a creat o sinteză originală naţională, prin aportul tradiţiei răsăritene şi a celei occidentale.

Perioada în care a domnit Constantin Brâncoveanu s-a caracterizat prin îndelungi lupte pentru supremaţie a Imperiului austriac împotriva Imperiului otoman. Ambele imperii aveau interesul să atragă de partea lor Ţara Românească, din varii motive, ea situându-se la limita dintre cele două puteri. Mai târziu se va implica în luptele pentru dominaţie şi Rusia. Brâncoveanu a încercat să păstreze independenţa Munteniei, încercând să evite soarta Transilvaniei, cucerită şi ocupată de austrieci, acţionând împotriva acestora în alianţă cu turcii. Pe de altă parte, a încercat să limiteze influenţa turcilor în Muntenia, aliindu-se cu austriecii. Când a fost cazul s-a aliat cu curuţii (partida antihabsburgică transilvăneană) împotriva austriecilor. A căutat sprijinul Rusiei pentru a se menţine în acest joc, dar fără a primi ajutorul aşteptat. Întreaga lui domnie, de peste 25 ani, s-a caracterizat prin jocuri politice şi diplomatice cu cele trei mari puteri care se confruntau în această zonă a Europei.

În anul 1706 l-a înlăturat pe Mihai Cantacuzino din dregătoria de mare spătar, atrăgându-şi ura acestei familii puternice şi influente, cu relaţii atât în Imperiul otoman, cât şi în Occident. Constantin şi Mihai Cantacuzino au început să uneltească împotriva lui Brâncoveanu din anul 1708, la Poarta otomană, încercând să îl discrediteze. Turcii ştiau ce jocuri diplomatice secrete desfăşoară Brâncoveanu, dar i le acceptau pentru că acesta, cu scopul de a adormi vigilenţa înalţilor dregători otomani, le trimitea importante sume de bani şi daruri. Cât timp turcii s-au aflat în inferioritate faţă de ruşi, ei au tolerat activitatea lui Brâncoveanu de a-şi căuta aliaţi între creştini. După ce au încheiat cu succes campania din anul 1711 împotriva ruşilor, pe care i-au înfrânt, turcii şi-au schimbat complet atitudinea faţă de Brâncoveanu. Nu i-au mai îngăduit nici o abatere, iar marile bogăţii ale lui Brâncoveanu, din importante sume de bani erau depuse la Braşov şi Veneţia, au fost un motiv în plus pentru a fi scos din domnie, iar averile confiscate de dregătorii turci. Un alt factor important au fost denigrările adversarilor lui Brâncoveanu, care acum au constituit motive suplimentare pentru a nu mai fi tolerat la domnia Munteniei.

Dărrnicia şi generozitatea sa, induse de împrejurari de vreme ce aceasta era singura metodă de a ţine la distanţă lacomii duşmani, i-au adus denumirea de Altan-beg sau "principele aurului". Bogăţia şi dărnicia sa îl făcuseră celebru, de aceea la Stambul, mai-marii se întreceau între ei pentru a avea de-a face cu prinţul Valahiei. Aurul a fost cel care i-a asigurat domnia liniştită, însă tot aurul a fost acela care l-a pierdut pe domnul Brâncoveanu împreună cu cei patru feciori ai săi. Citeşte aici mai multe despre Constantin Brâncoveanu, prinţul aurului şi spionii săi!

La 24 martie 1714 Constantin Brâncoveanu a fost arestat de Mustafa aga capigi-başa, care a fost trimis cu o escortă înarmată la Bucureşti. Domnitorul, arestat cu întreaga familie, a fost dus la Constantinopole, iar toată averea sa aflată în ţară (bunuri în valoare de 12.000 galbeni şi alte imense valori constând în vase de argint, bijuterii, haine scumpe şi blănuri) confiscată. În locul său a fost numit domnitor al Munteniei spătarul Ştefan Cantacuzino.

A fost executat la Constantinopole, Istanbulul de azi, în ziua Adormirii Maicii Domnului, în prezenţa sultanului Ahmet al III-lea, a marelui vizir Gin Ali, şi a reprezentanţilor diplomatici ai Franţei, Angliei, Rusiei şi Austriei. Trupurile celor ucişi au fost aruncate în mare, potrivit Enciclopediei României, dar au fost recuperate de pescari greci şi îngropate în mănăstirea Sfânta Panaghia Camariotissa din Halki, ctitorie a voievodului. În vara anului 1720, soţia domnitorului a adus pe ascuns rămăşiţele soţului său în ţară şi le-a îngropat în Biserica Sfântul Gheorghe Nou din Bucureşti, aşezând peste mormânt o piatră împodobită doar cu stema ţării, fără numele celui înmormântat, iar deasupra a aşezat o candelă de argint.

Osemintele domnitorului Constantin Brâncoveanu au fost identificate în anul 1932 cu ocazia cercetărilor arheologice realizate în biserica Sfântul Gheorghe Nou din Bucureşti, sub coordonarea istoricului Virgiliu Drăghiceanu, secretar al Comisiunii Monumentelor Istorice. Alte cercetări au fost făcute în timpul lucrărilor de consolidare a mormântului voievodal, din anul 1985, sub coordonarea arheologului profesor universitar Panait I. Panait.

În 2014, când se împlineau trei secole de la martiriul Brâncovenilor la solicitarea Patriarhiei Române, Muzeul Municipiului Bucureşti a realizat cercetarea arheologică a zonei mormântului domnitorului Constantin Brâncoveanu din biserica Sfântul Gheorghe Nou.

În urma cercetării, au fost găsit trei sicrie, depuse în cripte amenajate pe latura de sud a naosului lăcaşului de cult. Într-unul dintre aceste sicrie au fost identificate osemintele domnitorului Constantin Brâncoveanu (1688 - 1714), depuse în cripta de nord a mormântului încă din anul 1720 de către soţia sa, Marica Brâncoveanu.

În sicriul lui Constantin Brâncoveanu au fost găsite un craniu şi oseminte depuse în formă de cruce. Potrivit cercetătorilor, "craniul aparţine unei persoane de sex masculin, cu vârsta de aproximativ 60 de ani". "Acesta prezintă urmele unei perforaţii de formă circulară pe osul parietal stâng, produsă cu un obiect ascuţit. De asemenea s-au putut observa pe partea posterioară a ramilor mandibulari urme ale unor leziuni produse cu obiecte tăioase", a spus Mihai Constantinescu. cercetător de la Institutul de Antropologie "Francisc Rainer", din cadrul Academiei Române.

Aceste observaţii sunt în concordanţă cu datele istorice cunoscute despre uciderea domnitorului Constantin Brâncoveanu şi cu observaţiile realizate cu ocazia analizei antropologice efectuate în anul 1932, de către Nicolae Minovici şi Francisc J.Rainer.

Părintele Ionuţ Corduneanu, vicar administrativ patriarhal, a spus, la rândul lui, că rănile identificate de antropologi, corespund martiriului acestuia, tăierii capului şi faptului că i-a fost străpuns craniul spre a fi purtat prin oraş în văzul mulţimii.

"Noi toţi care am fost prezenţi la deschiderea sicriului am trăit un moment foarte emoţionant. Pregătirea pentru aşezarea în raclă este una specifică sfintelor moaşte şi a fost făcută de preasfinţitul părinte Varsanufie Prahoveanul, episcop vicar al arhiepicopiei Bucureştilor. Astfel, osemintele domnitorului au fost spălate cu agheasmă mare, cu vin curat, ulei şi unse cu sfântul şi marele mir, pregătit odată în an în Joia Mare. Este o pregătire demnă de toată cinstea. Apoi osemintele se pun într-o pânză de in, fiind un acoperământ rezistent, aşezate după structura anatomică. Capul se pune distinct într-o pânză specială. După ce au fost aşezate în racla de argint, o porţiune mică rămâne acoperită cu geam, în dreptul mâinii. De acum, nu mai vorbim de osemite, ci de sfinte moaşte şi vor rămâne în biserică", a mai spus Corduneanu.

În august, 2019, O raclă care conţine un fragment din moaştele Sfântului Constantin Brâncoveanu a fost donată bisericii Sfânta Muceniţă Paraschevi, ctitorite de domnitor în Istanbul, la patru ani după urcarea pe scaunul Ţării Româneşti.

 Citeşte aici continuarea! 

Descoperă îţi prezintă principalele semnificaţii istorice pentru 15 august:

1675 - A fost înfiinţat Observatorul astronomic de la Greenwich. În 1948, Observatorul a fost transferat în castelul Herstmonceux (Sussex). Vechea clădire a observatorului, construită de Wren, s-a păstrat până în prezent, şi este înconjurată de un parc în centrul Londrei.

1769 - S-a născut Napoleon Bonaparte, împărat al Franţei (1804-1814, 1815) (d. 5 mai 1821)

1771 - S-a născut prozatorul Sir Walter Scott, creator al romanului istoric englez şi european ("Ivanhoe", "Rob Roy") (d. 21 septembrie 1832).

1888 - A apărut, la Bucureşti, cotidianul "Adevărul"; primul director a fost Alexandru V. Beldiman.

1892 - S-a născut fizicianul Louis Victor Pierre de Broglie, laureat al Premiului Nobel; a pus bazele mecanicii ondulatorii (d. 19 martie 1987).

1896 - S-a născut regizorul de teatru şi film Sică Alexandrescu; a fost vreme îndelungată regizor al Teatrului Naţional din Bucureşti (d. 6 august 1973).

1903 - S-a născut medicul Ştefan Milcu, creatorul endocrinologiei moderne în România, membru titular al Academiei Române.

1936 - A încetat din viaţă Grazia Deledda, prozatoare, laureată a Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 1926 : "Soare de vară", "Peisaje sarde", "Cosima" (n. 27 septembrie 1871)

1967 - A încetat din viaţă pictorul belgian René Magritte, reprezentant al suprarealismului (n. 21 noiembrie 1898)

1992 - A murit Anda Călugăreanu (Anca Miranda Călugăreanu), actriţă şi interpretă de muzică uşoară şi folk (n. 24 octombrie 1946)