De obicei, un parfum este conceput pentru a fi pulverizat pe piele. Există însă și creații care încearcă să reproducă mirosul spațiului, al ploii, al cărților vechi sau al unor ritualuri practicate cu mii de ani în urmă.
Alte parfumuri sunt construite ca bijuterii monumentale, cu diamante, aur și pietre prețioase. În aceste cazuri, aroma devine doar o parte dintr-o poveste mai amplă, aflată la granița dintre știință, memorie, artă și lux.
Spațiul cosmic este aproape vid, prin urmare nu poate fi mirosit direct. Astronauții au povestit însă că, după ieșirile în afara navei, costumele și echipamentele aduse în interior emanau un miros neobișnuit.
Originea exactă a mirosului nu este complet stabilită. Una dintre explicații este că particulele și materialele expuse mediului cosmic produc anumite reacții după revenirea într-o atmosferă presurizată.
Pornind de la relatările astronauților, chimistul britanic Steve Pearce a lucrat la reproducerea mirosului. Formula a devenit ulterior sursa de inspirație pentru Eau de Space, un produs lansat publicului printr-o campanie de finanțare participativă în 2020.
Eau de Space nu conține, desigur, materie adusă din cosmos. Este o interpretare terestră a mirosului descris de astronauți. Nici asocierea sa cu NASA nu trebuie exagerată: produsul comercial nu este un parfum creat și vândut de agenția spațială americană, ci rezultatul unui proiect dezvoltat separat dintr-o formulă inspirată de pregătirea astronauților.
Oamenii de știință nu pot recupera intact un parfum dispărut în urmă cu mii de ani. Pot însă analiza reziduurile rămase în recipiente și pot compara substanțele identificate cu rețete și descrieri istorice.
Unul dintre cele mai cunoscute exemple este parfumul Mendesian, produs în Antichitate în zona orașului egiptean Mendes. Cercetătorii au încercat să-i reconstituie aroma folosind informații arheologice și texte grecești și romane. Printre ingredientele propuse se află smirna, scorțișoara și uleiurile vegetale.
Parfumul este prezentat uneori drept „aroma Cleopatrei”, dar această formulare merge mai departe decât permit dovezile. Cleopatra a trăit în perioada în care parfumul era renumit, însă nu există o probă directă că regina îl folosea.
O altă reconstituire a plecat de la balsamurile funerare ale nobilei egiptene Senetnay, care a trăit în jurul anului 1450 î.Hr. Analizele au indicat prezența cerii de albine, a grăsimilor și a unor rășini aromatice. Cercetătorii au colaborat apoi cu o parfumieră pentru a realiza o interpretare olfactivă destinată expozițiilor muzeale.
Nu este, așadar, parfumul original păstrat timp de milenii și nici o reproducere perfectă. Este o aproximare modernă, bazată pe urmele chimice care au supraviețuit.
Mirosul unei biblioteci vechi provine din degradarea lentă a hârtiei, a cernelii, a adezivilor și a materialelor folosite pentru coperți. Pe măsură ce acestea îmbătrânesc, eliberează compuși volatili care pot avea note asemănătoare vaniliei, migdalelor, lemnului sau ierbii uscate.
Cercetătorii din domeniul conservării patrimoniului au creat chiar și o „roată a mirosurilor” pentru cărțile istorice. Instrumentul permite descrierea și înregistrarea aromelor asociate obiectelor vechi, așa cum specialiștii descriu gustul vinului sau al cafelei.
Scopul nu este doar realizarea unor parfumuri neobișnuite. Schimbarea mirosului poate oferi informații despre degradarea hârtiei și despre condițiile în care a fost păstrată o colecție. Aroma devine, astfel, un indiciu folosit în conservarea patrimoniului.
Mirosul pământului după ploaie poartă numele de petricor. Termenul a fost introdus în 1964 de cercetătorii australieni Isabel Joy Bear și Richard Thomas.
O componentă importantă a acestei arome este geosmina, o substanță produsă de anumite microorganisme din sol. Nasul uman o poate detecta chiar și în concentrații extrem de mici.
Cercetătorii de la MIT au filmat cu camere de mare viteză momentul în care picăturile de ploaie lovesc suprafețe poroase. La impact se formează bule minuscule, care urcă și se sparg, eliberând aerosoli ce pot transporta în aer compușii aromatici din sol.
Parfumierii nu introduc însă „ploaie” într-un flacon. Ei folosesc geosmină în cantități atent controlate sau combină ingrediente care sugerează pământul umed, aerul rece și vegetația udă.
Uneori, punctul de plecare al unui parfum nu este un ingredient, ci o amintire.
Linda Rodin a creat parfumul Bis ca omagiu adus mamei sale, Beatrice. Nu își amintea numele exact al parfumului purtat de aceasta, dar păstrase în memorie o combinație de zahăr ars, piper, tutun și aromă dulce de gumă de mestecat.
Parfumierul David Seth Moltz a pornit de la aceste descrieri pentru a compune o aromă care să redea nu un parfum identificabil, ci felul în care Linda Rodin își amintea prezența mamei sale.
Astfel de creații nu pot reproduce o persoană sau un moment cu precizie. Ele pot însă transforma fragmentele unei amintiri într-o experiență olfactivă nouă. Mirosul are o legătură puternică cu memoria autobiografică, iar o aromă familiară poate readuce brusc în minte oameni și locuri aparent uitate.
La polul opus parfumurilor construite din amintiri se află Shumukh, o creație evaluată la aproximativ 1,295 milioane de dolari.
Conceput de maestrul parfumier Asghar Adam Ali, fondatorul companiei Nabeel, Shumukh este prezentat într-un flacon înalt de 1,97 metri. Acesta conține trei litri de parfum și este decorat cu 3.571 de diamante, perle, topaze, aproape 2,5 kilograme de aur și aproximativ 5,9 kilograme de argint.
Formula, care combină oud indian, trandafir turcesc, mosc, ambră, lemn de santal, paciuli, ylang-ylang și tămâie, a fost aleasă după 494 de încercări. Întregul proiect a necesitat peste trei ani.
Shumukh poate pulveriza parfum, dar nu a fost realizat pentru a fi purtat în geantă sau așezat pe măsuța de toaletă. Este o piesă monumentală dedicată Dubaiului, în care parfumeria servește și drept pretext pentru bijuterie, spectacol și record.
Aceste creații nu trebuie confundate între ele. Unele sunt produse comerciale, altele sunt experimente, interpretări artistice sau reconstituiri muzeale. În cazul aromelor istorice, expresia „parfum recuperat” este aproape întotdeauna prea categorică: cercetătorii reconstruiesc o posibilă formulă din dovezi incomplete.
Ceea ce le unește este încercarea de a transforma ceva greu de păstrat — atmosfera unui loc, prezența unei persoane sau urma unei lumi dispărute — într-o aromă care poate fi simțită din nou.
Astronauții nu simt mirosul spațiului în timp ce se află în afara navei. Aromele apar după întoarcerea în compartimentul presurizat, când își scot căștile.
Nasul uman este atât de sensibil la geosmină, una dintre moleculele asociate mirosului de pământ umed, încât o poate detecta în cantități extrem de mici. Aceeași substanță contribuie și la gustul pământiu al sfeclei.
Mirosurile reconstruite pentru muzee trebuie adaptate înainte de a fi prezentate publicului. Unele ingrediente istorice sunt toxice, iritante sau nu mai pot fi obținute legal.
Parfumul Shumukh conține trei litri de lichid, dar valoarea sa uriașă provine în primul rând din flaconul monumental și din miile de pietre prețioase.
Surse:
https://www.vanityfair.com/style/2015/05/rodin-bis-a-scent-of-a-mother
https://www.nature.com/articles/s41598-023-39393-y
https://news.mit.edu/2015/rainfall-can-release-aerosols-0114
Ce miros aveau parfumurile egiptenilor acum 3.500 de ani? Cercetătorii încearcă să le recreeze
Test de cultură generală. Care este diferența dintre apă de toaletă și apă de parfum?
Ce este atlasul mirosurilor urbane? Cum pot fi „citite” orașele pe baza parfumurilor stradale
Parfumul ar putea stimula materia cenușie a creierului, descoperă cercetătorii