Unde ajung porumbeii voiajori care nu se mai întorc acasă?

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Porumbeii voiajori pot reveni acasă de la sute de kilometri, inclusiv atunci când sunt eliberați din locuri necunoscute. Dar cum sunt antrenați, de ce unii se pierd și unde ajung păsările care nu se mai întorc la porumbar?

Porumbelul voiajor nu este învățat, în mod obișnuit, să urmeze un traseu de la punctul A la punctul B și apoi înapoi. El este antrenat să facă un singur lucru: să revină la porumbarul pe care îl recunoaște drept casă.

Pentru o cursă, pasărea este transportată până la locul de lansare, uneori aflat la sute de kilometri. După eliberare, porumbelul nu zboară către o destinație aleasă de crescător, ci spre propriul adăpost.

Cum erau trimise mesajele în ambele direcții?

În sistemele poștale și militare, porumbeii transportau, de regulă, mesajele într-un singur sens. Păsările crescute la punctul A erau duse în cuști la punctul B. Când trebuia trimis un mesaj către A, acesta era introdus într-un recipient ușor, prins de piciorul porumbelului, iar pasărea era eliberată.

Pentru răspunsul din A către B erau necesari porumbei crescuți la B și transportați anterior la A. Practic, fiecare direcție avea propriile păsări.

Au existat și porumbei antrenați special pentru curse dus-întors între două porumbare: hrana era oferită într-un loc, iar cuibul se afla în celălalt. Metoda era însă mai dificilă și nu reprezenta modul obișnuit de folosire a porumbeilor mesageri.

Cum este antrenat un porumbel voiajor?

Pregătirea începe după ce pasărea s-a obișnuit cu porumbarul. Tinerii porumbei petrec suficient timp în adăpost pentru a-l asocia cu hrana, odihna, perechea și cuibul.

Inițial, sunt lăsați să zboare în jurul porumbarului și să cunoască împrejurimile. Crescătorul îi obișnuiește și să intre rapid prin trapa specială, folosind hrana și, uneori, un semnal sonor.

Urmează lansările de antrenament. Păsările sunt transportate la distanțe mici și eliberate, iar exercițiul este repetat de la distanțe progresiv mai mari. Antrenamentul le dezvoltă condiția fizică, experiența navigației și familiaritatea cu reperele locale; ele nu memorează traseul asemenea unui șofer care învață un drum.

Cum își găsesc drumul spre casă?

Cercetările descriu un sistem de tip „hartă și busolă”. Printre mecanismele cel mai bine susținute se află „harta olfactivă”: porumbeii pot învăța distribuția mirosurilor purtate de curenții de aer în jurul porumbarului.

Pentru stabilirea direcției folosesc Soarele, compensând schimbarea poziției sale în funcție de oră. Pe cer acoperit pot apela la informații oferite de câmpul magnetic terestru. În zonele cunoscute, drumurile, râurile, clădirile și relieful devin repere importante.

Un studiu publicat în 2026 a identificat în ficatul porumbeilor macrofage bogate în fier, care ar putea participa la detectarea câmpului magnetic. După reducerea experimentală a acestor celule, păsările s-au orientat mai greu pe vreme înnorată, dar au navigat normal când vedeau Soarele. Descoperirea nu explică încă întregul mecanism al magnetorecepției.

Unde ajung porumbeii care nu se întorc?

Nu există o singură destinație. Unele păsări epuizate sau deshidratate se opresc pe acoperișuri, în copaci ori în curțile oamenilor. După odihnă și apă, își pot continua drumul chiar și după câteva zile.

Altele intră într-un porumbar străin, atrase de hrană și de prezența altor porumbei, sau rămân în apropierea așezărilor umane.

Unele păsări sunt ucise de răpitoare, pisici ori în urma coliziunilor cu clădiri, cabluri și vehicule. Furtunile, vântul puternic, ceața, căldura, boala și lipsa experienței pot provoca abateri importante. Fără un dispozitiv de localizare sau recuperarea corpului, soarta păsării rămâne adesea necunoscută.

Ce facem dacă găsim un porumbel voiajor?

Porumbeii voiajori poartă, de regulă, un inel cu un cod de identificare. Dacă pasărea pare doar obosită, îi pot fi oferite apă și semințe sau cereale, într-un loc protejat. Pâinea nu este recomandată.

Codul poate fi comunicat unei asociații columbofile pentru identificarea proprietarului. Dacă pasărea este rănită, nu poate zbura sau prezintă semne de boală, trebuie contactat un medic veterinar ori un centru pentru salvarea păsărilor.

Știați că?

În concursuri, fiecare porumbel revine la propriul porumbar. Clasamentul este stabilit pe baza vitezei medii, calculată din distanța parcursă și timpul înregistrat.

Într-un studiu desfășurat în Țările de Jos au fost recuperate 465 de inele de porumbei voiajori capturați de ulii porumbari. Inelele au fost căutate sub cuiburi și în apropierea locurilor de odihnă, inclusiv cu detectoare de metale. Cercetătorii au constatat că 81% dintre păsările identificate își depășiseră destinația și puteau fi considerate rătăcite.

Surse

https://www.rpra.org/stray-reporting/

https://www.rpra.org/about-rpra/getting-started

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/3065647/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC11512678/

https://www.mpg.de/26511515/pigeons-navigate-using-magnetic-sensors-in-their-livers

Vă recomandăm să citiți și:

O specie misterioasă a fost observată la mii de metri adâncime în Pacific

Continentul african, sfâșiat în două din cauza unui fenomen misterios care are loc în adâncurile Pământului

Oamenii de știință au aflat de ce puii de șarpe se răsucesc în ou

Cercetătorii au aflat de ce ne plac cântecele păsărilor