NASA este pe cale să primească un mesaj de la o zi-lumină distanță. Pentru prima dată în istoria omenirii, vom primi în curând un mesaj care a călătorit timp de o zi întreagă cu viteza luminii. În anii 1950, oamenii de știință au descoperit manevra de asistență gravitațională, prin care o sondă spațială preia o parte din impulsul unei planete pentru a-și modifica viteza în raport cu Soarele.
Nu a trecut mult până când agențiile spațiale au început să testeze această tehnică. În 1972, misiunea Mariner 10 a devenit prima care a folosit asistența gravitațională într-un zbor interplanetar, preluând impuls de la Venus pentru a ajunge la Mercur.
Deși experiența în utilizarea acestei manevre era limitată, anii 1970 au oferit o oportunitate rară, care nu putea fi ratată. O configurație favorabilă a planetelor exterioare permitea explorarea mai multor lumi cu un consum redus de combustibil.
„Misiunea Voyager a fost concepută pentru a profita de o configurație geometrică rară a planetelor exterioare, de la sfârșitul anilor 1970 și începutul anilor 1980, care permitea vizitarea a patru planete cu un consum minim de combustibil și într-un timp cât mai scurt”, explică NASA.
Această aliniere a lui Jupiter, Saturn, Uranus și Neptun se produce aproximativ o dată la 175 de ani și îi permite unei sonde să treacă de la o planetă la alta fără sisteme mari de propulsie.
Voyager 1 și Voyager 2 au fost lansate în 1977. Prima sondă urma să exploreze Jupiter și Saturn, iar cea de-a doua, Uranus și Neptun. Aproape 50 de ani mai târziu, ambele continuă să călătorească prin spațiu, deși funcționează cu mai puține instrumente decât la început, pentru a economisi energie, scrie IFL Science.
NASA este pe cale să primească un mesaj de la o zi-lumină distanță. Înainte de oprirea definitivă, Voyager 1 va atinge un prag istoric. Pe 18 noiembrie, sonda va ajunge la aproximativ 25,9 miliarde de kilometri depărtare de Pământ, echivalentul distanței pe care lumina o parcurge într-o zi.
Astfel, mesajele transmise de sondă vor avea nevoie de 24 de ore pentru a ajunge la noi, chiar dacă se deplasează cu viteza maximă permisă în Univers.
Momentul reprezintă mai degrabă o bornă simbolică decât o schimbare concretă. Voyager 1 va transmite un semnal, iar până când acesta va ajunge pe Pământ, planeta noastră va efectua o rotație completă în jurul axei sale.
Există însă și o perspectivă mai puțin încurajatoare: sondei i-au trebuit aproape 50 de ani și mai multe manevre gravitaționale rare pentru a parcurge o distanță pe care lumina o străbate într-o singură zi.
Chiar dacă sursele de energie sunt tot mai limitate și durata sa de funcționare se apropie de final, Voyager 1 va continua să transmită informații utile atât timp cât instrumentele sale vor rămâne active. Ulterior, va continua să plutească prin spațiu, purtând cu ea Discurile de Aur, adevărate capsule ale timpului care conțin informații despre omenire.
Va mai trece foarte mult timp până când Voyager 1 va ajunge în apropierea unei alte stele, dar într-o zi Soarele nu va mai fi cel mai apropiat astru de sondă.
„Voyager 1 se îndreaptă în direcția unei stele aflate la peste 17 ani-lumină de Pământ, numită AC +79 3888, cunoscută și sub numele de Gliese 445”, precizează NASA.
Steaua se află în prezent în constelația Ursa Mică, iar sonda ar urma să treacă la aproximativ 1,7 ani-lumină de aceasta, peste 40.000 de ani.
O exoplanetă îndepărtată a dispărut din observații în mod misterios
Gravitația ar putea proteja Universul de paradoxurile călătoriei în timp, însă există o problemă