Haremul – Inchisoarea placerilor

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Haremul este in prezent asul din maneca feministelor cand aduc, inevitabil, vorba despre mult trambitata exploatare a femeilor de catre barbati. Antropologii si etologii fac trimiteri la harem pentru a sublinia natura poligama a speciei Homo sapiens sapiens, in timp ce curentele antiislamice, aflata la mare moda in prezent, il situeaza in avarganda cruciadei lor mediatice. Intr-o astfel de situatie ne intrebam pe buna dreptate unde este adevarul ? Si mai ales cine sunt vinovatii? Dar daca nu sunt vinovati? Sau totul este un joc absurd si neinteles in care situatiile istorice, framantarile sociale si insasi natura interioara a oamenilor sunt actorii principali care au creat si mentinut acesta adevarata institutie ?

Haremul a poposit de-a lungul timpului nu doar in societatea musulmana, ci si in cea crestina, tribala, persana, ebraica, egipteana si chineza. Vis din subconstientul oricarui barbat si cosmar al oricarei femei, haremul exista si in prezent in cadrul unor triburi africane sau in palatele potentatilor multimilionari arabi.

• Povestea lui Thierry Hermès: De la hamuri pentru cai la unul dintre cele mai faimoase branduri…

Ultimele studii ale unor autori de prestigiu, precum Rufus C. Camphausen, Deena Metzger, Alan Ramsdale, Peter Redgrove si Alice Stockham, aduc noi informatii, unele nebanuite si inedited, despre aparitia si dezvoltarea acestui fenomen. Astfel, conform descoperirilor acestora, haremul si-ar avea originea in perioade ale istoriei mult mai vechi decat des pomenita civilizatie musulmana cu care haremul este cel mai adesea asociat. Fenomenul nu este deloc unul nou. Haremul clasic a devenit, acum circa 1000 de ani, nimic altceva decat versiunea adaptata timpurilor a templelor mai vechi unde era practicata asa numita “Prostitutie sacra”, in care adeptii zeului/zeitei, primeau servicii sexuale din partea preoteselor, ca o confirmare a faptului ca jertfa si darurile sale au fost primite de zeitate. Cel putin in zona Mediteranei si in lumea musulmana, islamul s-a suprapus peste acest obicei si l-a transformat si adaptat conform principiilor sale. In China si in ale parti ale lumii, haremul avea origini diferite insa functiona dupa legi asemanatoare celor din Arabia sau Imperiul Otoman.

Inca de cand oamenii traiau in pesteri, instinctul proprietatii era omniprezent. Daca l-a inceput s-a concretizat in “sulita si ghioaga mea”, “mamutul meu”, pestera mea”, “blanurile mele”, in scurt timp femeile cele mai tinere si frumoase din fiecare comunitate a triburilor de oameni primitivi, au fost incadrate in categoria “bunuri datatoare de placeri, pentru uz strict personal”. Chiar si in acele vremuri, cand societatile umane erau matriarhale, masculul alfa, razboinic si vanator, avea dreptul de a-si alege cele mai atragatoare femei. Dupa cum presupun arheologii francezi, cand femeile din propriul trib nu mai pareau atragatoare, oamenii pesterilor faceau incursiuni pentru a rapi femei straine din alte pesteri. Cum omul nu a evolutat prea mult din acest punct de vedere, situatia a devenit o regula odata cu aparitia poligamiei. De fapt, poligamia a fost piatra de capatai pe care s-au asezat haremurile de-a lungul istoriei.

Evul Mediu vine insa cu cifre incredibile la capitolul numar de sotii sau concubine ale puternicilor vremii. De departe se distinge regele hindus Tamba, cel care a domnit in Varanasi acum mai bine de 2 400 ani. In palatele lui Tamba traiau nu mai putin de 16 000 de neveste…Cronicile hinduse amintesc ca regele Tamba obisnuia sa-si trateze oaspetii cu care 3-4 neveste pe noapte. Stapana acestei armate de femei era Sussondi, sotia pe care regele Tamba o aprecia pentru inclinatia ei pentru jocurile de noroc…In urma cu doar 160 de ani regele Mongkut al Thailandei ajunge sa construiasca un adevarat orasel pentru cele 9 000 de sotii si concubine, despre care sursele istorice ne spun ca aglomerasera palatul regal intr-atat de mult incat functionarii si ministrii ajunsesera sa doarma pe jos!

Hanul mongol Kublai (1215-1294) nu se lasa nici el mai prejos si, pe langa jumatate din Asia, temutul han pastorea peste 7 000 de concubine chinezoaice mongole, persane, hinduse, turcoice si rusoaice. Kublai era, totusi, nemultumit de ele, astfel incat la fiecare doi ani, isi inlocuia concubinele cu fete tinere, neatinse. In ciuda tendintelor istoricilor contemporani de a-l prezenta pe Alexandru Macedon drept un homosexual notoriu, marele cuceritor al Antichitatii intretinea pentru uz propriu nu mai putin de 3 000 de sclave care, pentru a fi admise in patul macedoneanului, erau supuse unor adevarate teste de maiestrie si abilitate sexuala. Cel mai mare cuceritor mogul, Akbar (1542-1605), a avut atat de multe sotii si concubine in timpul domniei sale asupra Indiei incat istoricii, pur si simplu, le-au uitat numarul.