Pariul lui Nietzsche

In urma cu vreo 10 ani de zile, am cochetat pentru o scurta perioada cu asprul univers ideatic pe care, acum un secol si ceva, l-a creat Nietzsche. Am iesit, insa, relativ repede de sub fascinatia filosofului prusac: in timpul unui ratat bairam de cartier, de unde nu stiam cum sa plec cat mai repede, am vazut (ingrozit) scris cu litere mari, galbene si chicioase, pe coperta casetei unui manelist, celebrul aforism „Tot ceea ce nu ma ucide ma face mai puternic“.

In timpul plicticosului zbor nocturn cu avionul care ma aducea acasa din expeditia elvetiana, m-am reintalnit cu Fritz, prin intermediul romanului Plansul lui Nietzsche de Irvin D. Yalom. Psihanalistul Yalom reuseste sa faca o sinteza excelenta a tineretii filosofului, cand a fost sadit „gandul gandurilor“, cum l-a numit Nietzsche, Ideea care a stat la baza tuturor scrierilor sale, Ideea care poate da sensul totalizator de care vorbeste, alaturi, dl Pop. Asadar, daca conceptul (mistic) de infinitate se aplica universului finit (si uman, in care traim noi), atunci suntem condamnati sa traim eterna reintoarcere. Ar fi asta un blestem sau o binecuvantare? Totul depinde de felul in care ne traim viata, de fiecare alegere pe care o facem, pentru ca in momentul in care alegem ceva, trebuie sa ne asumam faptul ca aceasta alegere va fi pentru totdeauna.

Pe Marte, Ingerii sunt posibili

Atent la lucrurile de zi cu zi, acaparate de politic si repede redate sub forma de divertisment, era cat pe ce sa uit ca exista si fapte ce dureaza mai mult decat o zi. Bunaoara evolutionismul darwinian sau teoria relativitatii sau ipoteza Big Bang-ului.

Sunt ani, decenii si chiar secole de cand aceste fenomenale intuitii rezista in fata a generatii de sceptici, de adversari onesti ori de indaratnice minti rauvoitoare. De ce? Pentru ca sunt profund inradacinate intr-un camp mental, dar si intr-o realitate in care toate fenomenele se unesc, interactioneaza si dau un inteles totalizator, de la firul de nisip la galaxii si de la pretimp la posttimp. Asta inseamna ca detin o mare cantitate de energie originara, spre deosebire de cele deduse 100% din experiment.

Pana la urma, as zice ca primele instaureaza o dictatura a revelatiei. Acest fel de dictatura n-a urmarit sa elimine speciile care ne pun in contact cu alga originara, nu a oprit pofta materiei de a se transforma in energie si nici n-a prefacut apucatura stelelor de a strabate cerul noapte de noapte in curse de Formula 1.

Marile revelatii sunt deopotriva stiintifice si mistice. Cand parem sa fi descoperit cu certitudine „fiinta minima“ de la care a pornit totul, ea se dovedeste a fi doar al o miilea val care o ascunde. Am spus cu o ocazie ca Dumnezeu nu rezista la vedere. Cu singura precizare ca Dumnezeu nu rezista la vedere pentru ca vederea nu rezista la Dumnezeu. Asta ma face sa cred ca, gratie unei duble gravitatii, ingerii sunt posibili. Macar pe Marte.