Home » Știință » Orase la orizont

Orase la orizont

Publicat: 08.03.2007
Din 1975 pana in 2015, numarul oraselor cu peste 10 milioane de locuitori va fi crescut de la 5 la 23. Pana in 2030, numarul citadinilor va spori cu inca 2 miliarde. Cum vor fi orasele peste o jumatate de veac?

Subiectul "Cum va arata lumea viitoare" stimuleaza profund creativitatea. Creativi sunt scriitorii care dau la iveala opere de fictiune, imaginand – uneori nastrusnic – minunatiile viitorului, creativi sunt si cei care, anticipand problemele carora va trebui sa le facem fata, cauta, inventeaza, experimenteaza rezolvari.

In ultimele cateva decenii, numarul persoanelor care traiesc in orase a crescut de la 200 de milioane la 3 miliarde. Asta inseamna ca jumatate din populatia lumii traieste deja in mediul urban. Viata la oras inseamna atat oportunitati, cat si provocari; pericole, dar si facilitati.

Evident, cele prioritar preocupate de dezvoltarea urbana, de schimbarile pe care le va aduce viitorul, sunt municipalitatile. Dar si marile companii private investesc deja in cercetare, pentru gasirea si punerea in aplicare a unor solutii inovatoare. Ritmul accelerat al dezvoltarii urbane impune o planificare riguroasa si o desfasurare bine controlata a operatiunilor, iar numarul mare de utilizatori pretinde sisteme de gestiune si intretinere foarte bine puse la punct.

Pentru inceput, drumurile ne omoara. In megalopolisurile moderne, distantele constituie o problema: o deplasare dintr-un capat in altul al orasului poate deveni o adevarata expeditie. Iar cresterea numarului de locuitori impune sporirea numarului de mijloace de transport, ceea ce inseamna blocaje in trafic, poluare, zgomot…

Solutii exista, fireste. Noi modele de vehicule, mai rapide dar si mai putin poluante; sisteme de management al traficului, necesare nu numai in aeroporturi, ci si – tot mai mult – pe autostrazi si in intersectiile aglomerate. Si strazi mai bune si sisteme de reducere a zgomotului… Si, cum viitorul incepe azi, cateva dintre aceste noutati – care, in curand, vor deveni vitale – incep sa-si faca aparitia ici si colo prin orasele prezentului, marcand drumul spre construirea cetatilor viitorului.

Unul dintre sistemele cele mai promitatoare il reprezinta vehiculele pe sine, care, beneficiind de tehnologii moderne, pot deveni foarte rapide. In capitala Malaeziei, Kuala Lumpur (1,5 milioane de locuitori), un vehicul pe sine foarte rapid (Express Rail Link) transporta calatorii de la aeroport in centrul orasului in numai 25 de minute (adica jumatate din timpul necesar unui taxi pentru a parcurge acelasi traseu). In Bangkok, capitala Thailandei, sunt in constructie doua cai ferate suspendate, care trec pe deasupra strazilor orasului, vesnic prea aglomerate.

Varianta subterana, metroul, contribuie in mod esential la reducerea aglomeratiei pe drumurile de suprafata. Viitorul va fi al trenurilor subterane complet automatizate, fara conducator la bord, asa cum exista deja la Lille (Franta).

Daca metroul este deja ceva obisnuit, avangarda o reprezinta trenurile cu suspensie magnetica, asa-numitele trenuri maglev (magnetic levitation). Ele folosesc forta electromagnetica pentru a contracara efectele fortei gravitationale si, la viteze mari, plutesc literalmente deasupra sinelor, la o distanta de cativa milimetri, fapt ce reduce la zero forta de frecare si permite o crestere spectaculoasa a vitezei. In aglomeratele orase ale Asiei, asemenea trenuri de mare viteza au inceput deja sa opereze. In 2004, a fost pus in functiune primul tren comercial transrapid maglev, destinat sa lege Aeroportul International Pudong de uriasul Shanghai (peste 13 milioane de locuitori). Putand atinge o viteza maxima de 430 km/h, vehiculul strabate distanta de 33 km dintre metropola si aeroportul sau in mai putin de 8 minute. Cu prilejul Expozitiei Internationale de la Shanghai, din 2010, linia va fi extinsa catre pavilioanele expozitionale si, probabil, in urmatorul deceniu, va fi dezvoltata pentru a deservi si orasele invecinate.

Tinerea sub control a problemelor generate de transporturile urbane ale viitorului va necesita nu doar noi solutii constructive pentru vehicule, ci si sisteme de control al traficului. Pentru blocajele de trafic, care sunt deja o mare problema a oraselor aglomerate, computerele ar putea fi solutia. Software-uri specializate vor analiza situatiile de urgenta si vor dirija circulatia, impunand restrictii de viteza si modificand automat functionarea semafoarelor, astfel incat sa se adapteze cat mai bine situatiilor din trafic.

Dar ce facem cu energia? Oare, judecand dupa felul cum stau lucrurile acum, orasele viitorului vor fi niste uriase aglomerari inecate in fum, prin care vor circula oameni bolnavi de plamani si intoxicati cu metale grele? Daca nu vrem sa se intample asta, trebuie gasite solutii urgente – acum. Mai ales ca, peste putin timp, combustibilii fosili pe care ii utilizam (carbune, petrol, gaze naturale) se vor ispravi.

Solutiile alternative eficiente nu sunt usor de pus in practica, intrucat trebuie sa raspunda la fel si fel de deziderate. In primul rand, trebuie sa fie mai ieftine decat solutiile actuale si mult mai putin poluante. Ieftin nu se refera doar la pretul materiei prime, ci si la costurile instalatiilor necesare producerii si distribuirii noilor tipuri de energie.

Pentru inceput, trebuie utilizati mai eficient combustibilii fosili care ne-au mai ramas. Gazele naturale vor putea fi procesate astfel incat sa produca mai putin CO2, iar caldura rezultata va putea fi folosita pentru actionarea unor turbine cu abur, in scopul obtinerii de energie electrica.

In zonele unde apa potabila este insuficienta, caldura produsa de centralele termoelectrice va putea fi folosita pentru a alimenta, de pilda, instalatii de desalinizare, obtinandu-se, din apa marina sarata, apa buna de baut. O asemenea instalatie exista deja in Emiratele Arabe Unite; or, de vreme ce desertificarea planetei e un fenomen real, solutia fabricarii apei potabile din apa marina va deveni din ce in ce mai atractiva. Termocentralele vor beneficia de sisteme de control automatizate; exista deja, in SUA si Germania, centre de diagnostic care pot supraveghea peste 100 de centrale, detectand defectiunile, regland automat parametrii de functionare etc.

Apoi, trebuie sa invatam sa utilizam resurse noi. Biocombustibilii, fabricati din plante, au un viitor frumos: sunt mai putin poluanti si constituie o resursa ce se poate reinnoi permanent. Energia eoliana, energia geotermala (cea vulcanica, de pilda, experimentata in Siberia;  cea a gheizerelor, asa cum se foloseste deja in Islanda), energia solara, toate sunt promisiuni pentru viitor. Foarte recent, in SUA a fost realizata o microcentrala de marimea unui microbuz, in stare sa proceseze simultan mai multe tipuri de deseuri – clasicul „gunoi“ – si sa produca din ele electricitate.

Noile tehnologii merg mana in mana cu noile materiale. In urma cu un mileniu, orasul – spre deosebire de sat – oferea imaginea unei alcatuiri de piatra, luminata ici-colo de mici suprafete de sticla. Azi, cuvantul oras evoca mai ales o imbinare de largi suprafete vitrate: turnurile de sticla au devenit emblema metropolei viitorului. Noile cladiri vor fi dotate cu facilitati complexe si cu sofisticate sisteme de gestiune, caci o cladire enorma, cu zeci de etaje si mii de camere, pune probleme de administrare complicate. Dar la fel de reprezentativa ar putea fi, pentru orasele de maine, centura de cartiere verzi cu "case pe pamant", grupate in ansambluri rezidentiale intinse, la fel de exigente ca zgarie-norii in ceea ce priveste tehnologiile necesare pentru administrarea lor.

Sistemele de distributie vor fi o alta provocare. Sortarea corespondentei, trierea si distribuirea bagajelor in aeroporturi, gestionarea marfurilor in depozite enorme vor fi tot atatea domenii in care numarul imens de obiecte ce vor trebui numarate si impartite va necesita solutii automatizate de realizare a sarcinilor. In Germania si SUA sunt deja testate sisteme automate de distribuire a scrisorilor si a coletelor, iar aceste tehnologii se vor extinde treptat in cele mai diverse domenii.

In asteptarea oraselor pe care le vom construi, candva, pe alte corpuri ceresti, viata pe Pamant "promite" situatii complicate, carora tehnologia va trebui sa le faca fata. Cumva, lucrurile par sa se potriveasca: ritmul accelerat al urbanizarii si al cresterii demografice merge mana in mana cu un ritm incredibil de rapid al progresului tehnologic. Poate ca nu e intamplator. E, poate, un semn ca adaptarea la viata in cetatile viitorului a inceput deja.

foto: Siemens, Red Dot, Mediafax

FACTS


Arta urbana

Gratie marii densitati a locuitorilor sai, spatiul citadin ofera manifestarilor artistice sansa de a fi receptate de un public numeros. Daca grafitti-ul este, de multa vreme, o forma de exprimare plastica (mai mult sau mai putin artistica…) asociata, in mod traditional, cu orasul, cu zidurile sale lungi si inalte, metropolele de azi ofera multe alte prilejuri de derulare a unor demersuri artistice. Monumentele, fie ele sculpturi, cladiri sau chiar imbinari spectaculoase ale celor doua, au fost dintotdeauna podoabe durabile ale asezarilor, desi nu exclusiv ale celor urbane; arta stradala adopta insa, adesea, si forme efemere, sub aspectul unor experimente expozitionale dintre cele mai neasteptate.
Inovatiile abunda. Teatrul urban ofera spectatorilor noi viziuni ale spatiului citadin; chiar si transmiterea unor mesaje publicitare, prin mijloace moderne, in spiritul unei demonstratii a posibilitatilor tehnice actuale, poate imbraca o dimensiune estetica.

Moda urbana a mileniului III

In viitor, vestimentatia va fi, dupa cat se pare, bine "dotata" din punct de vedere tehnic. Fabricarea asa-numitelor haine inteligente porneste de la un principiu simplu si in acelasi timp ambitios: sa ofere hainelor noastre functii in plus. Vesmintele viitorului vor trebui nu doar sa tina de cald, ci si sa elimine mirosurile neplacute, sa emita lumina si chiar sa omoare microbii. In tesatura vor fi incluse molecule ale unor substante (bactericide, de pilda) fie sub forma incapsulata, fie fixate direct pe fibra textila. Hainele vor avea proprietati de reglare termica, prin intermediul unor substante care inmagazineaza caldura la cresterea temperaturii si o restituie corpului cand temperatura scade. Diode electroluminiscente vor permite impodobirea vesmintelor nu doar cu logo-urile unor firme, ci si cu adevarate arabescuri de lumina. Salopetele si rochiile vor fi echipate cu dispozitive de monitorizare a parametrilor fiziologici (temperatura, respiratia, bataile inimii), cu accelerometre si magnetometre, utile pentru supravegherea permanenta a pacientilor cu grad mare de risc si a persoanelor care lucreaza in conditii periculoase. Informatiile vor putea fi transmise in timp real unor centre de monitorizare. In Europa si Statele Unite ale Americii, cercetarile continua; pasul urmator este obtinerea unor veritabile circuite imprimate textile.

Urmărește DESCOPERĂ.ro pe
Google News și Google Showcase