Nemuritorul Saint Germain

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Nimeni nu i-a aflat vreodata adevaratul nume si nici originile. Cu toate acestea, avea sa fie cunoscut ca medic, muzician, spion, spadasin, lingvist, alchimist, bijutier, om de afaceri si apropiat al capetelor incoronate din Europa. Avea sa apara in mai toate tarile lumii, din Anglia si pana in India, influentand decizii care vor schimba istoria. Ba mai mult, in cei peste 70 de ani de aventuri, misteriosul personaj parea sa nu imbatraneasca cu nici macar o zi.

Datele istorice sunt neclare in ceea ce il priveste pe contele de Saint Germain. Cel mai probabil, a aparut in Franta in 1742 dupa ce, in prealabil, petrecuse mai multi ani in Anglia, acolo unde fusese arestat sub acuzatia de spionaj in favoarea familiei Stuart. Desi intemnitat, contele reuseste sa se faca remarcat de catre Horace Walpole, ilustru parlamentar, scriitor si apropiat al lui Diderot. Acesta il va caracteriza pe presupusul spion drept: „un om misterios si ciudat”. Desi ofera autoritatilor foarte putine date despre propria persoana, suspectul este eliberat din lipsa de probe. Aproape imediat, acesta dispare fara urma fara a mai putea fi localizat timp de mai multi ani.

Apare insa in Franta, acolo unde, in cel mai scurt timp, cunoaste cele mai mari personalitati ale vremii: regele Ludovic al XVI-lea si amanta acestuia Madame de Pompadour, Marie Antoanette, Voltaire, Jean Jacques Rousseau, Giacomo Cassanova, Anton Mesmer si altii. Este caracterizat destul de repede drept un personaj fascinant, cu o desavarsita arta a dialogului si cunostiinte avansate in toate domeniile stiintei. Era aproape imposibil sa nu remarci un barbat care vorbea perfect cel putin 12 limbi straine: franceza, spaniola, engleza, olandeza, rusa, portugheza, germana, latina, araba si chineza, ba chiar si limbi rare ca greaca veche sau sanscrita. Se spune ca mai era si un muzician desavarsit care isi compunea propriile opere, pictor talentat si un neintrecut bijutier, arta pe care pretindea ca ar fi deprins-o in Persia.

Si totusi, nimic nu ii va creste mai mult faima pe cat a facut-o zvonul lansat in 1760 de catre una dintre persoanele influente ale aristocratiei franceze, venerabila Madame de Gergy. In timpul unei serate la care participa alaturi de pictorul Rameau, aceasta il recunoaste pe contele de Saint Germain, pe care se pare ca il intalnise in Venetia anilor 1710. Desi trecusera nu mai putin de 50 de ani, enigmaticul ei interlocutor parea sa nu se fi schimbat absolut deloc, ramanand acelasi barbat cu o constitutie solida si cu o varsta de circa 40-45 de ani. Manata de curiozitate, doamna de Gergy solicita cateva explicatii, fiind mai mult decat convinsa ca il cunoscuse pe tatal lui Saint Germain. Raspunsul va fi, insa, unul socant. Contele admite ca el a fost cel pe care il intalnise in urma cu jumatate de veac si ca, in ciuda aparentelor, varsta sa ar fi una cu mult mai inaintata. El isi va intari spusele amintind mai multe detalii ale acelei intalniri.

Legenda nemuritorului se naste aproape instantaneu si face inconjurul Frantei cu o viteza incredibila. Zvonurile despre misteriosul personaj care pretindea ca nu poate muri se raspandesc cu viteza luminii si atrag atat admiratia oamenilor cat si criticile celor mai sceptici dintre ei. Chiar si celebrul aventurier Casanova, un fin cunoscator al oamenilor si al slabiciunilor acestora, pare confuz atunci cand trebuie sa il caracterizeze pe Saint Germain. Desi tinde sa il considere un impostor atins de aripa geniului, Casanova nu poate sa nu remarce fascinanta personalitate a omului din fata sa, pe care il asculta fara sa resufle. In acelasi timp, Voltaire il caracterizeaza in termeni mai mult decat luadativi, drept „omul care nu moare niciodata si care stie totul”.

Aura mistica, aproape oculta, care incepuse sa il inconjoare pe conte, este alimentata chiar de acesta, atunci cand incepe sa ofere gratuit doamnelor din inalta societate, mostre din ceea ce pretindea ca ar fi o potiune a tineretii vesnice care sa le conserve frumusetea. Mai mult, acesta declara intr-un cerc de apropiati ca poate crea aur din orice fel de metal si ca poate topi diamantele, corectandu-le orice imperfectiune. In felul acesta, devine brusc un apropiat al regelui Ludovic al XVI-lea care il angajeaza ca spion si ii ofera o suma imensa la vremea respectiva, 100.000 de franci pentru a-si infiinta un laborator propriu in care sa isi continue exeperimentele. Dar cum orice medalie are si un revers, faima castigata brusc avea sa se regaseasca in furia nobililor care nu il vedeau mai mult decat pe un aventurier periculos.