Home » Cultură » Cele mai vechi fresce din Veneția, găsite în timpul restaurării unui mozaic

Cele mai vechi fresce din Veneția, găsite în timpul restaurării unui mozaic

Frescele se aflau sub un mozaic din secolul al XI-lea din biserica Santa Maria Assunta. Credit foto: Save Venice

7 poze
Vezi galeria foto »

Adrian Popovici

Publicat: 12.10.2020

Share:

Frescele se aflau sub un mozaic din secolul al XI-lea din biserica Santa Maria Assunta.

Bazilica Santa Maria Assunta de pe insula Torcello din laguna venețiană este renumită pentru mozaicurile sale spectaculoase din secolul al XI-lea, rivalizând cu cele din Bazilica Sf. Marcu. Mozaicurile originale din secolul al XI-lea din interiorul Sfântului Marcu s-au pierdut în mare parte într-un incendiu care a devastat orașul în 1106, în timp ce multe dintre mozaicurile originale ale bisericii Santa Maria sunt încă existente, devenind astfel cele mai vechi mozaicuri care au supraviețuit până în acum din Veneția.

Lucrările de conservare și analizele de la sfârșitul anilor 1970 au găsit dovezi ale unei restaurări majore a absidei și a zidului vestic al bisericii după un cutremur din a doua jumătate a secolului al XII-lea. Figura Mariei din absidă pare să fi fost puternic restaurată în acest moment, dar artizanii care au făcut reparațiile au folosit aceleași materiale și tehnici ca și predecesorii lor, făcând restaurarea practic invizibilă pentru ochiul liber. Urmele muncii lor au fost identificat abia în 1975, deoarece conservatorii au ridicat schele complete și au examinat mozaicurile centimetru cu centimetru, notează The History Blog.

Istoria insulei Torcello

Istoria insulei Torcello precede existența Veneției, micul petec de pământ la nord de Murano a fost prima insulă din laguna venețiană care a fost locuită. Conform unei cronici din secolul al X-lea, Torcello a fost fondat în anul 452 de către refugiații din Altinum, un oraș de pe țărmul continental, care au fugit din calea hoardelor hune.

Istoricii explică faptul că, cu toate acestea, relatarea nu este susținută de dovezi. În primul rând, Altinum a continuat să fie populat secole după Attila și invaziile lombarde la o sută de ani după el. Pe de altă parte, rămășițele vilelor romane care datează din secolul al II-lea d.Hr. au fost găsite pe insula Torcello. De asemenea, nu există nicio indicație arheologică a unei schimbări mari a populației la mijlocul secolului al V-lea, ci, mai degrabă, insula pare să fi fost colonizată treptat încă din perioada imperială romană.

Amplasarea sa pe un canal fluvial care ducea prin lagună spre mare a făcut-o convenabilă pentru micile afaceri de transport maritim care au prosperat după dispariția marilor porturi imperiale de pe continent. Micuța insulă avea, de asemenea, terenuri fertile, iar podgoriile și livezile au prosperat în perioada romană târzie și în cea bizantină. În jurul insulei au fost construite terasamente de apărare începând cu secolul al VII-lea pentru a o proteja de inundații, atrăgând astfel și mai mulți oameni și o creștere a fluxurilor economice.

Prima inscripție care atestă existența unei așezări umană în laguna venețiană datează din acea perioadă și notează construcția catedralei de pe Torcello în 639 din ordinul lui Isaac, exarhul de la Ravenna, în timpul domniei împăratului bizantin Heraclius. A fost o structură cu un culoar unic, care a fost mărită într-o biserică cu trei culoare în secolul al IX-lea și a luat forma actuală, cu trei culoare, cu bolți înalte decorate în mozaicuri în secolul al XI-lea. Părți semnificative ale bisericii din secolul al VII-lea au supraviețuit, făcând din bazilică cea mai veche structură în picioare din laguna venețiană.

Inundațiile din decembrie 2019

Când Veneția a fost inundată în noiembrie și decembrie 2019, insula Torcello a fost lovit puternic și deoarece plană, încât apele sărate ale lagunei nu trebuie să se ridice foarte sus pentru a o inunda. Din nefericire, asta înseamnă și că apele au nevoie de mai mai mult timp să se retragă decât în altă parte din lagună. Podelele de piatră mozaic ale bazilicii, pereții de cărămidă și mortarul absorb apa sărată, astfel încât provoacă daune structurii.

Odată ce apa s-a retras, ONG-ul Save Venice, în colaborare cu eparhia Veneției și cu Universității Ca ’Foscari, a început să lucreze la conservarea a peste 2.400 de metri pătrați de mozaicuri bizantine din interiorul Santa Maria Assunta. Cu peste 1300 de ani de cutremure, inundații cărămizile sunt supuse riscului prăbușirii și mortarul care le leagă este slăbit. Pentru a asigura supraviețuirea bisericii și a mozaicurilor atașate pereților, cărămida interioară și exterioară și zidăria trebuie stabilizate în același timp.

Când oamenii de știință au analizat bolta capelei diaconice, au îndepărtat un mic dreptunghi al acoperișului pentru a privi în interior și a evalua stabilitatea bolții. Au văzut niște vopsele roșii și și-au dat seama că au găsit fresce care au precedat construcția bolții înalte și a mozaicurilor.

Se pot distinge două scene narative care au supraviețuit, una pe fiecare perete lateral. Cu ajutorul dovezilor paleografice din două inscripții fragmentare, arheologul Diego Calaon și echipa sa au datat picturile murale la mijlocul secolului al IX-lea. Prima pictură de perete, care supraviețuiește într-o stare deosebit de deteriorată, descrie o scenă din viața episcopului Sf. Martin de Tours din secolul al IV-lea, iar cea de a doua prezintă o scenă din viața Fecioarei Maria și care se află într-o stare oarecum mai bună. Putem înțelege stilul maestrului, care a pictat fața Fecioarei într-un mod dur, dar expresiv. Savanții au susținut frecvent că artiștii venețieni au preferat alte medii decât pictura murală, având în vedere condițiile climatice nefavorabile. Cu toate acestea, picturile murale de la Torcello sugerează că a existat totuși o tradiție a acestui tip de pictură.