Anne Royall, prima jurnalistă profesionistă americană. „Un dușman este un dușman, fie că este îmbrăcat în haine obișnuite, fie în straie bisericești”

Anne Newport Royall (1769 – 1854) este considerată prima femeie jurnalist profesionist din Statele Unite ale Americii, pionieră a scrierilor de călătorie, editor de ziar, autoare de succes a nouă volume despre călătoriile pe care le-a făcut în Statele Unite și a Scrisorilor din Alabama, pe diverse subiecte.

Anne Royall a pornit în aventura sa jurnalistică din considerente financiare, în 1813, odată cu moartea soțului, Căpitanul William Royall, un gentleman fermier care a servit în Războiul de Independență. Royall o angajase pe mama ei ca servitoare, la scurt timp cunoscând-o pe Anne. În 1797, atunci când s-au căsătorit, Royall avea 28 de ani, iar el 48. William Royall a fost, de fapt, cel care i-a deschis apetitul pentru literatură, încurajând-o să citească marii autori universali, de la Shakespeare, la Thomas Jefferson și Voltaire.

• Ennio Morricone, cel mai important compozitor de muzică de film
• Giuseppe Tornatore, regizorul care a restabilit cinematografia italiană

Anne Royall era o scriitoare cu un stil acid și avea o personalitate îndrăzneață dominată de dorința de a contesta normele sociale. A scris adesea despre politică, probleme sociale și viața oamenilor obișnuiți. Una dintre cele mai faimoase lucrări ale sale este „The Black Book”, publicată în 1829, în care a făcut acuzații de corupție la adresa unor funcționari publici, inclusiv a fostului procuror general al SUA, William Wirt.

Anne Royall s-a născut la 11 iunie 1769, în Baltimore, Maryland. În 1813, rămasă văduvă, Anne Royall și-a petrecut următorul deceniu în Alabama. Deși în mod legal i-ar fi revenit o avere considerabilă după moartea bărbatului, rudele i-au contestat testamentul și l-au rupt, lăsând-o fără niciun ban și obligând-o astfel să își câștige existența. Fiind pasionată de scris și de călătorii în același timp, Anne Royall a avut inspirația de a se gândi că poate face bani din pasiunile ei. A pornit într-o serie de aventuri nomade, scriind cărți de călătorie, multe dintre ele portrete informative ale elitelor și ale locuitorilor lor din Mississippi până în Maine.

La acea vreme, era ceva destul de rar ca o femeie să călătorească singură și să se ocupe de propria afacere în domeniul publicistic. Dar spirit liber și dornică de aventură, Royall și-a dus mai departe visul, fără a se lăsa doborâtă de impedimente. A vizitat multe orașe și sate din întreaga țară, interacționând cu oameni de toate categoriile sociale și documentându-și experiențele în scrieri.

După ce a publicat „The Black Book”, în 1829, o carte îndrăzneață prin intermediul căreia Anne Royall a făcut acuzații de corupție îndreptate împotriva unor oficiali publici, inclusiv împotriva fostului procuror general al Statelor Unite, William Wirt (1772 – 1834), cel mai longeviv procuror general din istoria Statelor Unite și candidatul antimasonic pentru funcția de președinte în alegerile din 1832, Wirt a băgat-o pe Royall într-un proces de defăimare, în urma căruia a fost condamnată inițial, însă din care a ieșit până la urmă nevinovată, stabilind astfel un precedent important în ceea ce privește libertatea presei și protecția jurnaliștilor în fața acuzațiilor de defăimare.

Anne Royal a fost prima femeie care a intervievat un președinte american. S-a întâmplat în 1828, cu John Quincy Adams, acesta fiind unul dintre cele mai notorii interviuri ale sale. Deși Adams a refuzat într-o primă fază interviul lui Royall, considerându-i întrebările prea indiscrete și invazive, Anne ar fi recurs la o metodă care a dat roade. Povestea poate fi sau nu adevărată…Așadar, se spune că lui Adams îi plăcea să înoate gol în râul Potomac, iar Anne Royall, aflând acest lucru, în insistențele sale de a-l determina pe Adams să accepte dialogul cu ea, s-a așezat la un moment dat pe hainele lui, refuzând să i le dea până când acesta a cedat acordându-i interviul. A fost un moment important în cariera lui Royall, tânăra obținând perspectiva și opiniile unui președinte în exercițiu și demonstrând că era capabilă să aibă acces la figuri înalte ale guvernului și să le pună întrebări critice.

De-a lungul carierei sale de jurnalistă, Royall a denigrat misionarii și preoții, s-a luptat cu evangheliștii în Congres și a distrus broșurile Sunday School Union oriunde le găsea, inclusiv în Biblioteca Congresului, a susținut școli publice libere de prejudecăți religioase și s-a certat cu o biserică evanghelică vecină, care a hărțuit-o și făcut în așa fel încât Royall să fie arestată pentru deranj public, asta după ce a catalogat-o drept „certăreață de rând”. Anne Royall a fost condamnată și a primit o amendă de 10 dolari, sumă plătită de doi jurnaliști din Washington D.C. Royall îi numea pe misionari și pe reprezentanții bisericilor „monștri care se îndoapă cu femei și bani… cu scopul de a ne răsturna guvernul și de a instaura domnia terorii”.

În timp ce opiniile sale puternice i-au adus mulți dușmani, a avut și admiratori în cadrul guvernului care i-au respectat sinceritatea și curajul.

La 62 de ani, Anne Royal a lansat o publicație săptămânală, Paul Pry (tipărită în propria bucătărie), urmată de The Huntress (1836-54), pentru a educa oamenii cu privire la rolul și obligațiile guvernului.

Royall era cunoscută și pentru confruntările sale directe cu politicienii. În 1831, a fost expulzată din Galeria de Presă a Senatului după ce l-a insultat pe senatorul John Randolph din Virginia. Caracterul deschis și opiniile controversate ale lui Royall au făcut-o o proscrisă socială în multe cercuri, dar cu toate acestea, a rămas pe poziție continuând să scrie și să își publice lucrările, bazându-se adesea pe abonamente și pe sprijinul cititorilor săi.

Stilul ei incisiv și independent i-au adus tentative de cenzură și suprimare a scrierilor. Unii funcționari publici și persoane influente au încercat să o împiedice să își publice articolele ori să își distribuie cărțile prin presiuni asupra tipografilor și editorilor. De asemenea, Royall s-a confruntat și cu amenințări personale și profesionale, de la abuzuri verbale la amenințări fizice.

În ciuda acestor provocări și obstacole juridice, Anne Newport Royall a persistat în lupta pentru libertatea presei și a continuat să pledeze pentru drepturile jurnaliștilor de a-și exprima liber opiniile. Reziliența și angajamentul față de principiile sale au ajutat la deschiderea drumului pentru protecția libertății presei și a drepturilor jurnaliștilor în Statele Unite.

Anne Royall a scris până la moartea sa, la 1 octombrie 1854, în Washington, D.C.

Surse:

https://www.britannica.com/biography/Anne-Newport-Royall

https://www.encyclopedia.com/women/encyclopedias-almanacs-transcripts-and-maps/royall-anne-1769-1854

Vă mai recomandăm să citiți și:

Dieta mediteraneană, asociată cu un risc de deces mai scăzut în rândul femeilor

Medicii au crezut că era beată, însă avea o boală rară. Povestea unei femei de 50 de ani

Un studiu arată că bărbații albi și bogați produc mai multe emisii decât femeile

Roxelana, sclava prizonieră care a devenit soția lui Suleiman I. Kösem Sultan, femeia cu cel mai înalt rang din istoria otomană