Blestemul unei cărți: „Versetele satanice” și prețul libertății de exprimare

Pentru ca o carte să fie considerată cu adevărat controversată, ea trebuie să atingă un nerv colectiv: să provoace credințe adânc înrădăcinate, norme sociale sau religioase, și să stârnească reacții puternice – uneori de admirație, alteori de furie – atât în rândul publicului, cât și al autorităților. De-a lungul istoriei literare, numeroși autori au declanșat furtuni de acest fel prin temele abordate. Însă puține opere au zguduit lumea atât de profund precum Versetele satanice, romanul care a generat una dintre cele mai mari crize culturale și politice din epoca modernă.

Scrisă de Salman Rushdie (născut la 19 iunie 1947), autor britanico-american de origine indiană, cartea a fost publicată la 26 septembrie 1988. Cu cele aproximativ 600 de pagini ale sale, tradusă în zeci de limbi și vândută în milioane de exemplare, lucrarea a fost descrisă de unii drept „periculoasă”. Atât de periculoasă încât, la scurt timp după lansare, Ayatollahul Ruhollah Khomeini – liderul suprem al Iranului – a emis o fatwa (decret religios) prin care cerea uciderea lui Rushdie și a tuturor celor implicați în publicarea romanului, acuzându-i de blasfemie împotriva Islamului.

• Scanalul titanilor din Roma Renașterii: Plagiat sau inspirație? Rivalitatea dintre Michelangelo și Rafael
• 700.000 de cărți în exil temporar. Biblioteca Trinity College începe restaurarea istorică

De atunci, „Versetele satanice” a fost interzisă în mai multe țări cu majoritate musulmană, precum Iran, Pakistan și Bangladesh, și chiar temporar în India – locul de origine al autorului.

„De la început, oamenii l-au folosit pe Dumnezeu pentru a justifica ceea ce nu poate fi justificat.” (Salman Rushdie, Versetele satanice)

Despre ce este vorba în această carte?

„Versetele Satanice” este un roman complex, cu multe fire narative ce îmbină realismul magic cu elemente de satiră, mitologie și explorare a identității. Povestea centrală îi urmărește pe doi expatriați indieni, Gibreel Farishta, un superstar de la Bollywood, și Saladin Chamcha, un actor de voce adaptat la cultura britanică. Supraviețuind miraculos unui atac terorist asupra avionului lor, cei doi sunt transformați în moduri bizare, Gibreel căpătând trăsături angelice, iar Saladin devenind demonic. Această metamorfoză fantastică servește drept punct de plecare pentru o serie de povești interconectate, dintre care una, cea mai controversată, este o reinterpretare ficțională a vieții Profetului Mahomed și a originilor Islamului. Rushdie a fost inspirat de istoria islamică timpurie, în special de un episod apocrif cunoscut sub numele de „versetele satanice”, unde Profetul ar fi acceptat, pentru scurt timp, idolatria pre-islamică, înainte de a anula decizia. Motivele autorului au fost, conform propriilor sale declarații, de a explora teme universale precum binele și răul, credința și îndoiala, migrația și identitatea culturală, precum și conflictul dintre tradiție și modernitate, toate filtrate prin prisma experienței de emigrant.

„Ceea ce încercam să fac era să mă gândesc la ce se întâmplă cu oamenii când migrează dintr-o cultură în alta și cât de mult le este pusă la îndoială identitatea făcând asta”.

Elementele care au transformat „Versetele Satanice” într-o bombă literară au fost multiple și profund sensibile. Romanul a fost perceput de numeroși musulmani din întreaga lume ca fiind blasfemator și insultător la adresa Islamului și a Profetului Mahomed, iar reinterpretarea unor pasaje din Coran, portretizarea unor figuri religioase și utilizarea unor nume și evenimente sacre într-un context ficțional și satiric au fost considerate de mulți drept o ofensă gravă la adresa credinței lor.

„Cam la un an sau un an și jumătate de la începutul poveștii, când eram foarte, foarte deprimat și nu vedeam cum se va termina vreodată, m-am gândit că poate ceea ce trebuie să fac este să mă adresez comunității musulmane și să încerc să-mi cer scuze. Am făcut-o, și mi-a ricoșat foarte puternic în față.”

Scandalul a escaladat rapid. Proteste violente au izbucnit în mai multe țări, cu arderi publice de cărți și demonstrații anti-Rushdie. Punctul culminant al crizei a fost atins la 14 februarie 1989, când Ayatollahul Ruhollah Khomeini, liderul suprem al Iranului, a emis o fatwa (un edict religios) prin care cerea execuția lui Salman Rushdie și a tuturor celor implicați în publicarea cărții, considerându-i apostați, această sentință la moarte transformând un conflict literar într-o criză diplomatică internațională majoră și forțându-l pe Rushdie să intre într-o perioadă lungă de clandestinitate, sub protecția guvernului britanic.

Consecințele au fost devastatoare. Traducători și editori ai cărții au fost atacați, unii chiar uciși. În 1991, Hitoshi Igarashi, traducătorul japonez al cărții, a fost ucis. Ettore Capriolo, traducătorul italian, a fost înjunghiat, iar William Nygaard, editorul norvegian, a fost împușcat, din fericire, ambii supraviețuind tentativelor de omor. Pleiada de acte de violență din acea perioadă a amplificat dezbaterea globală despre libertatea de exprimare, cenzură și intoleranța religioasă, guvernele occidentale au condamnat fatwa, iar relațiile diplomatice cu Iranul au devenit foarte tensionate.

„N-am avut nici cea mai mică idee că romanul va duce la violențe. Am bănuit că poate unor persoane religioase conservatoare nu le-ar plăcea. Dar oricum nu le plăcea nimic din ce scriam. Așa că m-am gândit: Ei bine, nu sunt obligați să citească”.

Cartea a continuat să fie interzisă în multe țări musulmane, iar amenințarea fatwa a planat constant asupra lui Rushdie timp de mai mulți ani. Deși guvernul iranian a declarat în 1998 că nu va mai susține activ fatwa, edictul religios nu a fost niciodată revocat oficial, iar organizații religioase iraniene au menținut recompensa pentru capul autorului.

Rushdie a trăit sub protecție constantă, apărând public doar sub măsuri stricte de securitate, viața lui fiind profund marcată de această sentință, cartea și întreaga avalanșă produsă de publicarea ei transformându-l într-un simbol universal al luptei pentru libertatea de exprimare.

În august 2022, în timp ce se pregătea să țină un discurs despre importanța protejării scriitorilor ale căror vieți sunt amenințate, în cadrul unui festival literar organizat în Chautauqua, New York, Salman Rushdie a fost victima unui atac, fiind înjunghiat pe scenă, pierzându-și vederea la un ochi și suferind alte răni grave. După experiența care aproape l-a costat viața, Rushdie a scris o carte despre acest eveniment, intitulată simplu „Knife” (Cuțitul. Reflecții în urma unei tentative de asasinat).

„Am avut un fel de premoniție”, declara el într-un interviu oferit jurnaliștilor de la CBS News. „Mai corect spus, am visat că eram atacat într-un amfiteatru. Dar era un fel de vis despre Imperiul Roman, ca și cum aș fi fost în Colosseum și cineva mă înjunghia cu o suliță, iar eu mă rostogoleam pe podea încercând să scap de el. M-am trezit și eram destul de șocat. Pentru că urma evenimentul de la Chautauqua, moment în care i-am spus soției mele, Eliza, știi, eu… nu vreau să merg. După care, mi-am spus – Nu fi bleg, e doar un vis”.

Ahmed Salman Rushdie (născut la 19 iunie 1947, în Bombay, India Britanică), romancier și eseist britanic de origine indiană, este unul dintre cei mai apreciați și premiați autori contemporani din lume. A studiat istoria la King’s College, Cambridge. Înainte de „Versetele Satanice”, Rushdie a câștigat Premiul Booker în 1981 cu romanul său „Copiii de la Miezul Nopții” („Midnight’s Children”), o alegorie a istoriei Indiei post-coloniale. Opera sa include și alte romane aclamate, precum „Rușinea” („Shame”), „Pământul de sub picioarele ei” („The Ground Beneath Her Feet”) și „Quichotte”. În 2007, Salman Rushdie a fost înnobilat de Regina Elisabeta a II-a în 2007 pentru serviciile aduse literaturii.

Surse:

https://edition.cnn.com/style/article/banned-books-saatchi-gallery-rare-book-fair

https://www.nytimes.com/2024/04/26/opinion/ezra-klein-podcast-salman-rushdie.html

https://www.cbsnews.com/news/salman-rushdie-on-2022-attack-that-nearly-took-his-life-and-writing-new-book-knife-60-minutes-transcript/

Vă mai recomandăm să citiți și:

Éliphas Lévi: omul care a transformat jocul de cărți într-un univers mistic. De la preot la pionier al tarotului

Adevărul despre omul care a scris cele mai interzise cărți din istorie. Marchizul de Sade, părinte al literaturii obscene sau geniu al libertății absolute?

Bibliotecile secrete ale lumii: Cărți interzise, colecții necunoscute, manuscrise pierdute

Warren Buffett și cele 5 cărți care te pot transforma. Lecții pentru viață și investiții