Tablouri blestemate: „Femeia care plânge” a lui Picasso și alte opere care ar aduce ghinion

Arta a fost întotdeauna însoțită de mituri, iar unele picturi au acumulat, de-a lungul timpului, o reputație stranie, prinsă între superstiție, folclor urban și interpretări psihologice. Nu există dovezi reale ale unui „blestem”, dar multe lucrări au generat de-a lungul decadelor povești bizare, accidente aparent întâmplătoare și reacții emoționale intense care au alimentat legenda.

Printre acestea se numără celebrul „La Femme qui pleure” al lui Pablo Picasso, „The Scream” al lui Edvard Munch și „The Hands Resist Him”, considerat de internet „cel mai înspăimântător tablou de pe eBay”.

• Cele mai periculoase locuri de pe Pământ: destinații extreme în care nu vrei să ajungi!
• Nichita Stănescu, geniul răsfăţat de Ceauşeşti care a consumat alcool până a murit. „A făcut şi…

Aceste povești spun mai mult despre oameni decât despre picturi. Dar ele merită urmărite, fiindcă dezvăluie modul în care privitorul proiectează frică, anxietate sau fascinație asupra unei imagini statice.

1. „Femeia care plânge” – tristețe reală, mituri inventate

Picasso a realizat „La Femme qui pleure” în 1937, în plin haos interior și social: războiul civil spaniol și relația tumultuoasă cu Dora Maar. Portretul, parte din seria „Weeping Woman”, reprezintă durerea la nivel simbolic, iar figura fragmentată a femeii amplifică această suferință până la grotesc. De-a lungul anilor, lucrarea a fost înconjurată de povești fără surse clare, printre care colecționari care ar fi avut ghinion financiar, transportatori implicați în accidente, posesori confruntați cu divorțuri și diverse pierderi.

Nimic din toate acestea nu este documentat istoric. Totuși, psihologii care studiază reacția la imaginile traumatice spun că un tablou atât de încărcat emoțional poate crea disconfort intens, amplificat ulterior prin nocebo, așteptarea subconștientă că „se va întâmpla ceva rău”. Este, mai degrabă, o proiecție umană asupra unei opere care chiar vorbește despre durere.

2. „The Scream” – pictura care a devenit simbol al anxietății

Edvard Munch a descris într-un jurnal episodul care a stat la baza celebrului „Strigăt”: o plimbare la apus, pe un pod, în timpul căreia a auzit „un strigăt care părea să vină din natură”, o emoție intensă ce a devenit nucleul tabloului. Lucrarea, realizată în mai multe versiuni în 1893, provoacă încă puternice reacții emoționale, iar mitologia care o înconjoară include un incendiu misterios în depozitul muzeului în 1958 (real, dar fără nicio legătură cu pictura); furturile celebre în 1994 și 2004 (ambele lucrări recuperate ulterior) și relatări ale vizitatorilor despre atacuri de panică și senzații de „urmărire”.

Specialiștii în percepție vizuală explică faptul că imaginea activează instincte primare legate de frică. Mai exact, culorile violente, figura distorsionată și fundalul ondulat creează o stare de alarmă care poate fi interpretată ca „malefică”. Munch însuși spunea că pictura nu este despre groază, ci despre fragilitatea existențială.

3. „The Hands Resist Him” – pictura internetului care a devenit fenomen paranormal

Creat în 1972 de Bill Stoneham, tabloul prezintă un băiat și o păpușă în fața unei uși de sticlă, din spatele căreia ies mâini fantomatice. Mult timp a fost doar o lucrare bizară.

Abia în anul 2000, când un cuplu din California l-a scos la vânzare pe eBay, legenda a explodat, vânzătorii susținând că figurile din tablou se mișcă noaptea, păpușa „prinde viață”, iar copilul este „văzut” părăsind pictura.

Picturi înfricoșătoare în istoria artei

Deși nicio dovadă video nu a fost făcută publică, totuși, povestea a devenit virală. Iar când tabloul a fost cumpărat de o galerie din Michigan, proprietarul a declarat că nu s-a întâmplat nimic paranormal, dar a primit sute de mesaje de amenințare de la persoane convinse că pictura este „malefică”.

În acest caz, psihologii vorbesc despre efectul uncanny valley: atunci când un chip seamănă cu un om, dar nu suficient de bine, mintea percepe pericol. Păpușa cu ochi goi și mâinile din fundal activează exact această neliniște.

4. „Medusa” de Caravaggio (1597)

Realismul terifiant al capului tăiat, pictat pe un scut, a făcut ca lucrarea să fie asociată cu blesteme și pericole. Viața violentă a lui Caravaggio, caracterizată de crimă, dueluri și exil, alimentând legenda.

5. „The Dog” de Francisco Goya (1819–1823)

Parte din „picturile negre”, lucrarea arată un câine înghițit de un val de întuneric. Contextul întunecat, reprezentat de Goya pictând direct pe pereții casei sale, izolat și bolnav, a creat o aură mistică. Nu există blesteme reale, doar o încărcătură emoțională profundă.

6. „Man Proposes, God Disposes” (Edwin Landseer, 1864)

Legenda studenților de la Royal Holloway College spune că tabloul „aduce ghinion la examene”. Din 1960, este acoperit cu un steag în timpul sesiunilor, dar nu pentru că ar fi periculos, ci pentru că studenții sunt mai liniștiți așa.

7. „The Crying Boy” (Giovanni Bragolin, anii 1950)

Considerat decenii întregi „tabloul incendiilor misterioase”, a fost absolvit de orice vină atunci când pompierii britanici au descoperit că era acoperit cu un lac ignifug. În incendii, tabloul cădea cu fața în jos, rămânând intact.

De ce cred oamenii în „tablouri blestemate”?

Conform specialiștilor, ar fi trei explicații majore: Nocebo – așteptările negative influențează comportamentul. Mai exact, dacă cineva este convins că o pictură aduce ghinion, orice întâmplare neplăcută poate fi reinterpretată ca „dovadă”. Tendința de confirmare – mintea caută exemple care confirmă mitul și ignoră tot ce îl contrazice.

Și, nu în ultimul rând, strategia unui marketing intenționat. Unele opere devin „blestemate” pentru că asta le face celebre. Într-o lume suprasaturată de imagini, lucrările cu povești bizare capătă vizibilitate.

Surse:

https://www.theguardian.com/artanddesign/2019/nov/15/dora-maar-picassos-weeping-woman

https://brainart.co/10-facts-about-the-scream-that-you-should-know/

https://listverse.com/2021/10/07/10-haunting-facts-about-the-painting-the-hands-resist-him/

https://www.frontiersin.org/journals/human-neuroscience/articles/10.3389/fnhum.2012.00066/full

Vă mai recomandăm să citiți și:

„Țipetele blestemaților”. Aceasta este lumea stranie a muzicii create de inteligența artificială

Lecția uitată a filosofului John O’Donohue despre puterea de vindecare a lucrurilor frumoase. Cum ne poate salva frumusețea?

Halloween, o sărbătoare tot mai iubită de români

Nutriționiștii avertizează: Reducerea carbohidraților poate ajuta la slăbire, dar echilibrul rămâne cheia